Pasajul cultural propus
pentru centrul istoric al oraşului Oradea
este un ansamblu complex, o îmbinare a mai multor funcţiuni publice, având însă
ca element ordonator şi coordonator funcţiunea de teatru experimental, un nou
punct focal în centrul oraşului.
Fiind nucleul funcţional al
pasajului cultural propus, elementul polarizator şi determinant al
activităţilor generale desfăşurate în acest complex, sala de spectacole apare
vizitatorului suspendată deasupra unui larg spaţiu expoziţional, marcându-şi
astfel foarte clar prezenţa în interiorul pasajului ca un volum distinct, mai
important decât celelalte, subliniindu-se intenţia marcării teatrului ca
funcţiunea principală a ansamblului propus. La nivel compoziţional,
predominanţa acestui corp este vizibilă şi de la exterior, acesta fiind cel mai
înalt element al intervenţiei de faţă, «plutind» între celelalte volume, ieşind
deasupra planşeului de sticlă ce acoperă spaţiul pasajului.
Arhitectura trebuie să se adapteze
unei epoci a vitezei, unde omul modern nu are timp de pierdut. Se introduce în
conceperea teatrelor un nou factor: durata de exploatare şi timpul de utilizare
a spaţiului de spectacol. Această «a patra dimensiune» se suprapune peste
conceptul formal, tehnologic şi economic, complementând decizia arhitecturală
cu necesitatea evitării «timpilor morţi». Se prefigurează astfel nevoia pentru
diferite variante de exploatare a spaţiului teatral (stabilă sau permanentă,
temporară, ocazională, convenţională şi neconvenţională, formală şi informală).
Concomitent, se propun in continuarea programului teatral o serie de funcţiuni
adiacente, proiectul venind ca o reinterpretare a motivului pasajului comercial
Vulturul Negru (aflat în imediata vecinătate), gândit ca un spaţiu de trecere
între 2 străzi, ca un parcurs ce oferă de-a lungul său diferite atracţii
culturale şi de loisir: librării, centru de conferinţe, spaţiu pentru
muzică live, buticuri şi magazine de lux, cafenele, terase exterioare,
restaurant, curţi interioare acoperite sau nu, spaţii pentru reprezentaţii neconvenţionale,
pentru proiecţii în aer liber, galerie de artă şi diverse spaţii expoziţionale.
Se creează astfel posibilităţi diferite de utilizare a spaţiilor vara şi iarna,
ziua şi noaptea, atât de pasionaţii de teatru cât şi de simplii trecători, de artişti
şi de publicul larg deopotrivă.
* Autor: Cheregi Smaranda
Mădălina, studentă a Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din cadrul
Univerităţii Tehnice, Cluj-Napoca. Proiect de diplomă notat cu nota 8,95 în
anul 2012.
No comments:
Post a Comment