Proiectul constă în conversia unei
clădiri - Casa Tineretului Giurgiu - mai mult sau mai puţin de cultură,
proiectată şi începută în perioada regimului comunist, care astăzi este la
stadiul de structură din 1989, odată cu căderea regimului.
Una din provocările pe care mi le-am
propus, a fost aceea de a lucra cât mai mult cu partea existentă, fara
intervenţii majore, şi de a încerca să amintesc într-un fel de ceea ce ar fi
trebuit să fie această clădire. Funcţiunea propusă este cea de cultură: Centru
Experimental de Artă şi Educaţie Contemporană. Această funcţiune a rezultat în
urma unor analize la nivelul oraşului care vizau starea clădirilor de cultură
din Giurgiu, un
studiu sociologic pe grupe de vârstă adresat locuitorilor şi distanţa faţă de
zonele importante ale oraşului.
Fiind supusă unor constrângeri de
ordin constructiv, faţă de proiectul iniţial, în interior am modificat
compartimentările – pentru nevoile noilor funcţiuni; iar în exterior am adaugăt un corp vertical, pentru
optimizarea circulaţiilor.
Întrebarea pe care mi-am pus-o
iniţial a fost cum aş putea să păstrez ceea ce este acum, să amintesc de
proiectul iniţial al clădiri, şi să mă situez totuşi în perioada actuală a
arhitecturii. Această îmbinare temporală, am încercat să o realizez în special
în volumetrie şi textura exterioară. Astfel: structura existentă este închisă cu
sticlă; pentru a creea un volum compact, anvelopa clădirii este reprezentată de
o membrană din placi metalice perforate, care permite iluminarea şi aerisirea
interiorului; perforaţiile plăcilor formează o reproducere a variantei iniţiale
a faţadelor propuse. Noaptea, faţada va fi iluminată din interior – în felul
acesta punând în evidenţă liniile de contur ale golurilor din faţada iniţială.
În timpul zilei, clădirea fiind acoperită cu o membrană de aceeaşi textură şi
culoare, va fi percepută ca un volum compact, reprezentând un manifest asupra
construcţiilor din perioada comunistă lăsate în degradare. Structura existentă
poate fi vazută doar parcurgând interiorul clădirii. În felul acesta, creez o relaţie
între situaţia actuală, cea care trebuia să fie şi noua propunere.
În
acelaşi timp, acest concept este sugerat şi în interior – încerc recompunerea
unui traseu care se desfaşoară în jurul circulaţiei verticale iniţial propusă
pentru proiect şi care face legătura între principalele funcţiuni ale clădirii.
Pentru a marca acest lucru, ele au o cromatică diferită
faţă de restul ansamblului.
*Autor: Vărzaru Ioana Cătălina, studentă a Facultăţii de Arhitectură
şi Urbanism Ion Mincu, din Bucureşti. Proiect notat cu nota 8,58 în anul 2011.
No comments:
Post a Comment