Hotel urban*

În realizarea proiectului am pornit de la analiza zonei studiate, zona aflată la intersecţia a două tipuri de ţesut urban diferite: un ţesut caracterizat prin flancarea bulevardului cu imobile înalte şi un alt ţesut de tip tradiţional. Soluţia propusă vine să realizeze o legătură între acestea două, o trecere de la o zona înaltă la una mai joasă.

Volumul este alcătuit dintr-un corp P+2  care închide frontul de pe strada Buzeşti, alipindu-se calcanului existent. Acesta relaţionează direct cu volumul bisericii, preluând cornişa acesteia. Cel de-al doilea volum aflat în spate, P+12, se relaţionează vizual cu elementele urbane înalte. 

La nivel funcţional, am optat pentru dispunerea zonelor publice în corpul dinspre strada Buzesti, în timp ce cazarea este dispusă în volumul înalt.  Pornind de la această funcţiune de hotel urban, am considerat că un element important îl constituie funcţiunea de restaurant, care devine o importantă sursă de venit. Ca atare am optat pentru amplasarea acestuia către strada Buzesti, cu posibilitatea deschiderii în timpul verii în curtea interioară. Parterul este separat şi el fiind constituit dintr-o zona publică de primire şi recepţie şi una de servicii.  Mezaninul şi cel de-al doilea etaj cuprind alte funcţiuni publice: agenţie de voyage, magazine, sală conferinţe, sală sport, coafor etc. Parcarea subterană pe două etaje are o capacitate de 150 de locuri.

Faţada volumului înalt este realizată din goluri dispuse astfel încât fiecare camera să primească aceeaşi cantitate de lumină. Totodată, prin simplitatea tratării, ea devine fond neutru, fără să încarce mai tare zona caracterizată deja printr-o mare varietate de tratări.       

* Autor: Claudia Voinea, studentă a Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism «Ion Mincu» din Bucureşti. Proiect notat cu nota 9,60 în anul 2013. 

Librărie de Arhitectură în Timişoara – amenajare interior*(Arhitext nr. 2/2013)

Proiectul de amenajare interioară a unei librării de arhitectură s-a născut din ideea de a permite exteriorului să definească interiorul acestui subsol, deşi opac şi ermetic. Amplasamentul proiectului este o curte interioră bordată perimetral de corpuri de clădire, subsolul librăriei beneficiază, la o primă privire, de un spaţiu nefavorabil. Astfel, viaţa s-a dorit a fi readusă în acest loc al izolării şi solitudinii prin invitarea elementelor ce definesc exteriorul înspre interior. În acest mod, landscape-ul şi lumina au fost atrase în acest spaţiu închis pentru a-i conferi vitalitate şi prospeţime.

Aşadar, direcţia accesului defineşte un traseu ce pare sculptat din esenţa caldă a lemnului. Traseul sustras din grosimea acestuia dezvăluie «inima» rece a lui – metalul – amintind că elementele naturale definitorii ale spaţiului sunt doar o alegorie şi nu o realitate în acest loc «obscur», ce îndeamnă la reflexie şi meditaţie, fiind propice atmosferei unui sanctuar al cărţilor. Traseul astfel conceput este circular, finalul reîntâlninde-se cu punctul iniţial pentru a-l purta pe vizitator înspre finele acestui periplu, şi anume, înapoi către exterior. Desigur, din punct de vedere funcţional, tot în acest punct-cheie se află şi casa/recepţia. Un traseu de lumină inundă întregul parcurs, elevând semnificaţia simbolică a acestuia şi senzaţia pe care vizitatorul o are parcurgându-l.

Rafturile cu cărţi se găsesc perimetral, deoarece spaţiul fiind restrâns, el nu permitea subîmpârţiri pentru a defini diverse logii sau locuri în interiorul librăriei. Astfel, rafturile în sine permit crearea unor locuri de stat şi citit mai intime în mijlocul cărţilor. Cuburile mobile din interiorul rafturilor pot fi utilizate în mod creativ, permiţând fiecăruia să-şi aleagă locul preferat de citit. De-asemenea, centrul spaţiului defineşte un mare loc relaxare, ce presupune comunicare, deschidere şi înţelegere între diverşii cumpărători, care împart aceeaşi suprafaţă de stat. Panoul metalic din proximitatea accesului a fost deliberat lăsat liber, el putând fi folosit pentru proiecţii.

Aşadar, spaţiul librăriei, prin intervenţia propusă, îşi păstrează identitatea prin cărămida aparentă şi atmosfera ermetică, însă este revitalizat prin intermediul direcţiilor dinamice şi interactive aduse de cele două elemente definitorii exteriorului curţii, care au fost invitate înspre interior: landform şi lumina.

* Autor: Alma-Dia Preda, studentă a Facultăţii de Arhitectură din Timişoara. Proiect notat cu nota 9 în anul 2011. 

Gădiniţă* (Arhitext Nr. 2/2013)

Clujul este unul dintre oraşele în care un program de arhitectură precum este cel care vizează creşele si grădiniţele nu se «bucură» de clădiri cu o arhitectură corespunzătoare. Proiectul de faţă încearcă să aducă o grădiniţă într-un mini-cartier al oraşului Cluj-Napoca, cartier înconjurat pe 3 laturi de Bulevardul 21 Decembrie, de Aleea Bibliotecii şi respectiv de Calea Dorobanţilor.

Aşezarea pe sit a fost dictată de studiul realizat pentru a identifica zona cu cea mai mare cantitate de lumină ce pătrunde în perioada cea mai defavorabilă a anului, întrucât lumina în acest caz este indispensabilă. Organizarea propriu-zisă pe sit are în vedere câteva direcţii principale care au dictat împărţirea suprafeţei în forme poligonale neregulate în care se încadrează volumele grupelor, terasele exterioare ale acestora, spaţiile verzi precum şi suprafeţele cauciucate de joacă pentru copii. Suprafaţa aferentă grădiniţei este mărginită cu un perete-gard perimetral prevăzut cu goluri închise cu sticlă – asociate în exterior cu mobilier urban pentru şezut - poziţionate în dreptul ieşirilor aferente blocurile din jur.

Conceptul care a dat formă volumelor aferente grupelor grădiniţei vine de fapt chiar din partea celor mici, cu alte cuvinte forma volumelor reia imaginea tipică de «căsuţă» pe care o desenează fiecare copil în perioada grădiniţei. Secţionarea volumelor la partea superioară permite pătrunderea luminii zenitale, menită să creeze o atmosferă interioară veselă şi plăcută printr-o luminare corespunzătoare. Jocul formelor poligonale din plan întregeşte si întăreşte în acelaşi timp jocul în volumetrie a modulelor grupelor cu o imagine tectonică. A rezultat astfel o arhitectură unitară perceptibilă atât de la nivelul solului cât şi de la nivelul etajelor superioare.

Compoziţional, proiectul se compune dintr-o «bară» cu funcţiuni de deservire care lucrează ca un «scut» între grădiniţă şi tumultul urban şi care, printr-o imagine arhitecturală simplă, pune în evidenţă jocul volumelor trunchi-piramidă. Acestui volum i se adaugă o seră cu plante ca element central. Sera reia şi ea ideea conceptului şi are rolul de activa  toate simţurile celor mici, fiind locul unde copiii primesc cunoştinţe minime despre natură. Din această seră centrală se ramifică cele 3 module ale grupelor care sunt împărţite funcţional în 2 zone – zona de joacă şi zona de dormit – creându-se astfel o flexibilitate funcţională, dar şi o complexitate spaţială explorabilă de către cei mici.

*Autori: Joldeş Mihai Madalin şi Luca Fabian, studenţi ai Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din Cluj-Napoca. Proiect notat cu nota 9 în anul 2013.