Wednesday 11 December 2013

Centru de Arhitectură, Cluj-Napoca*





Situat în centrul istoric al oraşului Cluj-Napoca, Centrul de Arhitectură îşi propune să dezvăluie publicului o atmosferă contrastantă cu cea a contextului existent, prin tratarea vegetală a curţii şi delimitarea vagă dintre exterior şi interior.
Se adresează tuturor categoriilor de vârstă, concentrându-se pe educarea publicului tânăr, pentru a-i oferi o nouă viziune asupra arhitecturii. Conceptul proiectului a pornit de la observaţiile de pe sit, unde copiii îşi intrebau mereu părinţii sau bunicii «Ce se întâmplă in spatele zidului?» (referindu-se la zidul existent, Zidul Cetăţii).
Zidul «faţadă» propus ca închidere înspre stradă stârneşte curiozitatea, invită în curte, dar în acelaşi timp el stă mărturie a faptului că oamenii percep arhitectura doar ca o înşiruire de faţade. El delimitează zona tratată mineral (închisă de fronturi) de enclava de vegetaţie din curte (spaţiu deschis). Legătura exterior – interior este subliniată atât prin modul de tratare a faţadei, cât şi prin faptul că unele funcţiuni de la parter pot fi extinse în curte.
















Prezenţa pasarelelor deasupra curţii permite explorarea spaţiului exterior şi de la un alt nivel, nu doar cel al parterului, iar alături, curtea de lumină conferă o notă dinamică ansamblului.

*Autori: Mladin Carmen, Mladin Ioana, studente ale Facultăţii de Arhitectură şi Urbansism, Cluj-Napoca. Proiect notat cu nota 8 în anul 2012.



Traseu cultural-turistic de punere în valoare a patrimoniului industrial, Reşiţa



Amplasamentul aleas este Reşiţa, ca reprezentantă a dramei fostelor oraşe industriale, care astăzi caută o nouă latură a identităţii lor, dincolo de industria grea şi cererea aflată într-o cădere vertiginoasă... Vom miza pe transformare prin regăsire, propunând multiple centre mici şi medii, de-a lungul căilor ferate uzinale, regenerarea culturală şi comunitară oferind mai multe şanse mai multor indivizi, decât dacă s-ar propune un implant major şi punctual.
Premisele proiectului sunt date de propunerea unei arhitecturi generate de şi pentru fluxuri de oameni şi activităţi, care să se caracterizeze prin flexibilitate, diversitate, creativitate, sustenabilitate, economie de resurse şi dinamism. Vom insista pe insuflarea de viaţă locului.
Elementele traseului sunt date de Gara de Sud (monument încadrat în clasa A), care este propusă a colabora cu Muzeul de Locomotive în Aer Liber, creându-se astfel un dialog între două funcţiuni cultural-industriale dedicate transportului. Apoi, funicularul, simbol industrial ce defineşte spaţiul aerian reşiţean şi care, profitând de energia centrului Doman şi de capetele ancorate în două dealuri, poate deveni o pasarelă pietonală, sau un atractor de mici funcţiuni de loisir. Staţiile trenului urban ce leagă toate punctele vor fi centre mici cu activităţi diverse.













Zona Furnalului-Monument (monument încadrat în clasa A), în prezent, puţin folosită de ultime activităţi industriale, are potenţial de centru cultural, comunitar, industrial-turistic, beneficiind de viaţa Rândurilor şi de panorama oraşului.
Abordarea optimă este o etapizare a intervenţiei. Întâi, se vor face demolări ale fondului construit nevalorificabil, apoi o ecologizare a fostei zone industriale. Datorită relaţiei strânse cu Furnalul-Monument, se propune reabilitarea halei existente prin susţinerea financiară a Programului Operaţional Regional de reabilitare a siturilor industriale poluate. Apoi, luarea în posesie a locului se propune a se face într-un mod rapid, flexibil, economic, creativ, ce generează arhitectură pe bază de fluxuri, creşteri sau descreşteri de interes: compoziţii utilizând containere. Se propun ateliere de restaurare de elemente industriale şi locomotive cu abur, dar şi diverse pavilioane tematice. Dacă ele trăiesc, se vor adăuga containere, diversificându-se activităţile educative, şi creând astfel o arhitectură mobilă dedicată şi generată în întregime de activităţile umane. În final, dacă locul va prinde viaţă şi un avânt economic, atelierul de restaurare de locomotive va putea fi de sine stătător în interiorul halei, iar un muzeu al industriei reşiţene s-ar putea naşte din continuarea compoziţiei Furnalului-Monument.

*Autor:Preda Alma-Dia, studentă a Facultăţii de Arhitectură din cadrul Universităţii Politehnică, Timişoara. Proiect de diplomă notat cu nota 9,30 în anul 2013.














Locuinţă izolată, cartierul Şchei, Braşov*





Proiectul propus este o locuinţă izolată situată în zona Şchei a Oraşului Braşov, zonă încărcată de istorie, care se numără printre primele aşezări atestate şi care păstrează încă parte din tiparul tradiţional al constucţiilor de aici. 
Volumul propus urmăreşte să medieze intersecţia între tipologiile ţesutului local tradiţional, cladirile contemporane, dar şi să facă apel la simboluri caracteristice(tipologia turnului, comunicarea cu natura, deschiderea către împrejurimi).





Prin poziţionarea pe un teren înclinat volumul capătă o altfel de importanţă, devenind un element vizibil şi un punct de reper pentru deschiderea larga pe care o are în faţă.
Preluând linii dominante ale faţadelor sau aşezării în plan de la casele învecinate, volumul face apel la tipologia locuinţei turn, printr-un limbaj contemporan, fiind o inserţie discretă şi conformă construcţiilor vecine. Asemănător turnului tradiţional, am urmărit segregarea zonelor de locuire pe niveluri diferite de intimitate. Astfel, parterul îngropat este zonă publică (care se extinde pană la limita frontală a proprietăţii, în continuarea cornişei alăturate), urmat de parter cu bucătarie şi loc de luat masa cu terasă (continuată de acoperişul verde de deasupra living-ului)
Dar, prin poziţionarea semiîngropată şi / sau retrasă faţă de stradă toate zonele casei sunt protejate faţă de zona publică, beneficiind în acelaş timp de privelişte şi de iluminare naturală.

* Autor: Jarcă Alexandra, studentă a Facultăţii de Arhitectură din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism «Ion Mincu», Bucureşti. Proiect notat cu nota 9,33 în anul 2012.


Clădire de birouri, Pasajul Basarab*





Consultând planurile istorice ale Bucureştiului şi având ca reper elementul major de compoziţie reprezentat de axa Dâmboviţei am identificat  schimbările care au intervenit în raportul dintre situl studiat şi râu. Cursul odată sinuos al Dâmboviţei printre vechile grădini ale Bucureştiului  iriga şi situl pe care, mai apoi, s-a constuit complexul industrial Spicul şi care face obiectul acestui studiu. Odată cu operaţiunile de asanare şi regularizare, Dâmboviţa a devenit o limită riguros trasată pentru insula studiată. 





Proiectul încearcă să regasească acest parcurs sinuos ce domina odată imaginea urbană, identificînd şi recuperând legăturile pietonale sau spaţiile de promenadă de-a lungul cursului de apă. Odată cu construirea pasajului Basarab, prin puternicul element orizontal reprezentat de pod, au fost anulate, la nivelul percepţiei, puţinele dominante de înălţime existente iar nevoia  unui element  reper care să identifice şi să polarizeze a devenit tot mai acută. Prin poziţionare, obiectul de arhitectură trebuia să facă trecerea între funcţiunea de locuire existentă, un posibil spaţiu verde intern, accentul căutat şi noua infrastuctură realizată. Dată fiind inserţia obiectului în vecinătatea imediată a complexelor studenţeşti, acesta acumulează şi o serie de dotări menite să întărească funcţional zona.

*Autor: Abălaru Oana Anca, studentă a Facultăţii de Arhitectură din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism «Ion Mincu», Bucureşti. Proiect notat cu nota 9,16 în anul 2013.