Când spunem Petricani, ne
gândim la mahala, periferie, respingere, introvertire. La o privire mai atentă,
zona din nordul Bucureștiului, peninsula delimitată de lacul Plumbuita,
dezvăluie calități ce pot fi puse în valoare, fiind necesar, în primul rând, să
înțelegem comunitatea, legăturile și conexiunile formate între oameni, iar în
al doilea rând să apreciem cadrul natural favorabil care o înconjoară.
Situat într-o zonă a
peninsulei în care este facilitată comunicarea cu restul orașului datorită
străzii Petricani, terenul ales se remarcă prin tipologie, dar și prin
orientarea față de punctele cardinale.
Scopul proiectului este acela de integrare prin adaptare, răspunzând în
același timp la constrângerile impuse de elementele naturale (soare, lac,
vant), dar și de cele antropice (parcelar, construcții vecine).
Casa se aliniază construcțiilor din imediata apropiere, respectă
principiul volumetric al zonei, oferind și posibilitatea amenajării unor
curți-grădini. Astfel, elementele naturale se transformă în principalii
creatori ai unui spațiu ferit, dar nu complet izolat, pentru a satisface nevoia
de intimitate.
Dimensiunile terenului și caracterul fragmentat, dar introvertit al zonei
au determinat «spargerea» volumului, spațiul rezultat având astfel o
semnificație specială. Apare nevoia unei articulații, care să facă vizibilă
diferența dintre cele două volume, dar care să le și unească, pentru a crea un
întreg. Tratată diferit din punct de vedere al materialității – prin folosirea
sticlei – aceasta permite comunicarea dintre interior și exterior, protejând în
același timp scara și o pasarelă pentru a realiza atât legătura orizontală
dintre cele două volume, cât și legătura verticală dintre niveluri; aceasta
devine astfel un element reprezentativ al casei cu rol important în fluidizarea
spațiilor.
Tratarea exterioară a clădirii a fost inspirată de ideea de reflectare,
în sens metaforic, a vecinătăților, idee provenită din observarea
materialității și a texturilor folosite în zonă. Deși este placată integral cu
tablă corten, caracteristicile acestui material aduc din nou în lumină
binomul «întreg-fragmentat» prin capacitatea de a reacționa diferit la
condițiile de mediu, conferind astfel, în timp, într-un mod exclusiv arbitrar,
identitate fiecărei fațade. Se formează totodată identitatea locuinței care
trăiește, se schimbă, dar păstrează în memoria ei patina timpului.
*Autor: Micu Cami-Georgiana, studentă a Facultății de Arhitectură și
Urbanism «Ion Mincu» din București. Proiect notat cu nota 9,80 în anul 2013.
No comments:
Post a Comment