Locuinţe colective, Cluj-Napoca* (Arhitext nr. 4/2013)

Zona studiată, cu caracter pericentral, este în continuă dezvoltare având un potenţial imens de exploatare şi multe repere sensibile de interes arhitectural. O imagine tipică observată în proximitatea sitului a fost nivelul de socializare de la accesul în locuinţe, fie ele colective sau individuale. Deşi o imagine cu tentă rurală, aceste spaţii erau pline de viaţă şi îmbogăţeau viaţa socială din zonă. Astfel am încercat să transpunem aceste spaţii în proiect, la mai multe scări: scara întregului ansamblu, scara curţii interioare semipublice şi la scara fiecărui apartament.

La scara ansamblului, spaţiul tipic se găseşte în partea sudică unde am realizat o trecere fluidă pe sub blocul construit, reprezentând un acces către o piaţa publică şi către un spaţiu expoziţional, acesta fiind un circuit închis, dezvoltat pe două rampe unite ce leagă vizual spaţiul public din piaţa, de spaţiul semiprivat din curte, păstrând în felul acesta unitatea curţii interioare. La scara curţii interioare, nivelul semiprivat al ansamblului, ideea este transpusă în direcţionarea acceselor către spaţiul central, cu funcţiuni şi utilizări multiple. La nivelul locuinţelor, fiecare tip de apartament este tratat diferit, respectând caracterul fiecărui tip si ideea generală. Astfel la apartamentele pentru infranomazi, spaţiul de locuit este minimal, dar absolut suficient pentru această categorie de locatari; ei beneficiază de spaţii comune mai generoase, prezente în coridorul de acces unde studenţii socializează, spaţiu accentuat de balcoane şi de zonele comune (bucătărie, loc de luat masa, terase). Apartamentele pentru nomazi virtuali erau organizate pe două nivele având implementat spaţiul tipic de socializare la intrarea în apartament prin acel «pridvor» care ţinea de proprietatea fiecărui locatar; al doilea spaţiu de socializare pentru acest tip fiind celălalt «acces», terasa comună pentru două apartamente identice. Pentru hipernomazi, sunt propuse două penthouse-uri, iar dat fiind caracterul efemer al locuirii, şi mediul de socializare de care sunt caracterizaţi, spaţiul tipic este chiar spaţiul locuit, extins pe terasa înierbată între ele.

Abordarea organică a ansamblului a fost dată de caracterul unitar al sitului, care dicta cumva această formă unitară. Deşi masivitatea ansamblului era un lucru de ferit în această situaţie, am reuşit să integrăm obiectul prin spargerea frontului şi fluidizarea formei.

*Autori: Santa Călin, Stoian Răzvan, studenţi ai Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din cadrul Univerităţii Tehnice, Cluj-Napoca. Proiectul a fost notat cu nota 8 în anul 2011.