Tema. Exercițiul din primul semestru al celui de-al doi-lea an de studiu presupunea imaginarea unui scenariu destul de cunoscut, din păcate, în România ultimilor ani care nu și-a găsit încă soluții nici în combaterea riscului, nici în rezolvarea consecințelor: ca urmare a unei calamități naturale de proporții – inundații provocate de viiturile râurilor – o așezare din mediul rural este afectată iremediabil. Provocarea temei consta în soluționarea problemei adăpostirii sinistraților pe o perioadă de timp medie – de la unu la doi ani – timp în care se presupune că locuințele originale sunt reconstruite. Mai exact, tema era imaginarea unei tabere de locuințe sociale pentru sinistrați (sociale cu dublul sens de locuințe subvenționate și cel al rolului de reîntregire a comunității ) situată în apropierea locului producerii dezastrului, dar pe un amplasament ferit de eventuale replici ale calamității, care nu necesită lucrări semnificative de sistematizare, cu prezentarea a două tipuri diferite de locuințe (pe criteriul numărului de persoane găzduite), a relațiilor dintre construcții, echipamentelor edilitare, anexelor gospodăresti și nu în ultimul rând a unui centru multifuncțional care avea rolul de a prelua toate funcțiunile de interes public dintr-un sat, inclusiv distribuirea/depozitarea de ajutoare de orice fel.
Costrucțiile se cereau a fi independente, demontabile, reutilizabile total sau parțial, modulare în sensul ca prin adaptări să poată răspunde diferitelor condiții impuse de funcțiuni, numărul și categoria utilizatorilor ș.a.
Conceptul este puternic înrădăcinat în tipologia colonială a așezărilor rurale săsești din România (întâlnite îndeosebi în județul Sibiu). Circumstanțele istorice, geografice, economice și nu în ultimul rând sociale au constituit factorii modelatori ai acestor comunități săsești, care se gospodăreau pe loturi înguste de teren dar prelungi, într-o orânduire intimă și relații de vecinătate ce răspundeau necesităților de confort psihologic într-o vreme măcinată de ostilitate. Casele erau dezvoltate pe o singură axa în lungul parcelei, cu un caracter relativ flexibil, adaptându-se trebuințelor spațiale prin adaosul de încăperi și anexe în capătul opus frontului străzii. Pulsul așezării era dat de biserica fortificată din centrul satului, simbol al unei comunități unite sub aceleași auspicii.
Astfel am reinterpretat locuința săsească de tip vagon atribuindu-i de data aceasta cuvântului și valența sa proprie - mijloc de deplasare - în această călătorie temporară dar suficient de îndelungă pentru a conta în viața unui om. Prin urmare am segmentat acest vagon ipotetic în module (cadre) transversale cu dimensiunea plană de 1.6m x 4m si h =3,5m, dimensiuni ce reprezintă o linie mediană între spațialitatea fundamentală a locuirii și cele suportate de un mijloc de transport pe cale rutieră obișnuit. Pe lângă axialitatea longitudinală a unui vagon, care determina oarecum o deschidere, accesibilitate și străbatere a volumului doar din capete, s-a încercat interferența cu mediul (gospodăria) și prin relații transversale, de unde și jocul de volume care generează o gradare a spațiilor imediat învecinate; în cazul unității «zig-zag» alveolele rezultate conferă un caracter intim și mai domestic locuinței, facilitând o mai bună dizolvare a acesteia în cadrul gospodăriei.
Locuința se dezvoltă funcțional pornind de la nucleul-modul care adăpostește zona de zi/luat masa/bucătărie (asemanarea cu locuința tradițională) și zona de noapte segregată pe criteriul părinți/copii, amenajată fie într-o camera din accepțiunea obișnuită fie compusă din nișe de dormit, maximizând potențialul unor module cu dimensiuni relativ modeste. Fiecare astfel de modul are rigiditate proprie și poate fi dotat cu instalații tehnico-sanitare în funcție de necesitate. Acestea se compun etanș în ansambluri redemontabile cu ajutorul unor detalii de îmbinare speciale (4 situații de îmbinare în funcție de poziția unui modul față de cel(e) învecinat(e)).
Stud. arh. Bogdan Hămbășan, Facultatea de Arhitectura Cluj-Napoca
* proiect notat cu nota 9.
No comments:
Post a Comment