Indrazneste!: Casă pe Einstein** (Nr 4/2010 Arhitext)

Cristina Matei, Iulia Ghibu*

*studente anul 2 Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca, Facultatea de Arhitectura si Urbanism
** proiect notat cu 9
Loc: Cluj-Napoca, str. Einstein, nr. 21

În fiecare an facem în atelierul nostru o alternanţă de experienţe: individual şi în echipă, abstract – ideal şi real – concret, în peisaj şi în urban, restrâns criterializat şi holistic, privat şi public, în şcoala şi în oraş, încercând să creem un univers cu o complexitate aidoma celei ale arhitecturii însăşi. În 2009 am făcut pentru al doilea exerciţiu un joc al intervenţiei simultane concentrate într-o zonă de extindere a centrului clujean, oferind studenţilor posibilitatea de a se exprima prin proiectele lor pe oricare dintre loturile pe care le-am declarat construibile după o analiză aprofundată a unei străzi întregi. Modul de ocupare a terenurilor a fost cerut prin deducţia construibilităţii optime, pe baza de “bună învecinare” şi nu doar pe abilitatea de a geometriza după reglementările urbanistice, la dispoziţie, aşa cum se negociază în practică. Multitudinea de variante, opţiuni, a dat posibilitatea cuplurilor de studenţi să se exprime în condiţii mai dificile şi contradictorii sau de evidenţă a direcţiilor posibile. Rezultatul final: un fragment de peisaj urban contextualizat extrem de relevant pentru problema care preocupă, sub formă de coşmar arhitectura românească din zilele noastre: învecinarea. Mai greu de povestit sunt însă experienţele comunicării cu ocazia expoziţiei de proiecte din spaţiul vitrină din cadrul festivalului +/- Cluj. Ceea ce ne bucură este mărturisirea studenţilor din anii mari, de obicei în preajma diplomei care spun că exerciţiile atelierului de anul doi se confirmă ca relevante, memorabile, pe parcursul complet al studiilor lor;
Şerban Ţigănaş
şi nu numai. Primul proiect “real”, primul proiect în echipă rămâne, inevitabil, memorabil. Primul proiect în care începem să ne credem arhitecţi. Locul există, condiţionarea e clară, şi nu ne rămâne decât să transpunem idei şi gânduri constrângerilor şi plusurilor pe care le oferă spaţiul urban.
Astfel ţinând cont de contextul urban, aliniamentul străzii şi forma locului cu unghiuri dificile, ideea circulaţiei verticale ca nucleu al clădirii şi cea a delimitării locuinţelor în spaţii echilibrate sunt conturate în cadrul unei propuneri complexe. Soluţionarea prin formula de tip “plombă” realizeză un joc al golurilor la nivelul faţadei principale. Plecând de la secvenţa dintre lumină şi umbră, transpunerea ei la nivelul volumului prin întreruperi sucessive, se determină un ritm dinamic şi neregulat, accentuat şi, totodată echilibrat, de prezenţa golurilor de la parter şi a logiei de la ultimul nivel retras.
În încercarea de a răspunde exerciţiului de învecinare propous, constatăm că, de fapt cerinţele proiectului se materializează în cerinţele reale ale proiectării. Mai mult, provocarea a fost antrenată de expoziţia ce ne astepta la finele proiectului.

Text: Cristina Matei&Şerban Ţigănaş