Tema acestui proiect
prevede construcţia unei Facultăţi de Arte Dramatice în zona centrală a
Clujului, pe un sit unde acum se află o cazarmă militară. Urbanistic, situl a fost reîmpărţit prin introducerea a
două noi străzi. Această decizie ne-a adus provocarea de a integra aceste străzi în
ţesutul istoric existent, ţinând cont atât de criterii stilistice cât şi
urbanistice. Clădirea propusă de noi ocupă aproape în întregime frontul uneia
din aceste străzi, astfel că am decis o abordare de tip doctor Jekilll şi domnul Hyde, în sensul unei reţineri vădite şi încercare
de relaţionare cu fondul construit istoric înspre stradă, în timp ce înspre
curtea interioară am abordat un limbaj organic, încercând să păstrăm un numitor
comun între cele două părţi.
Relaţionarea cu contextul
istoric ne-a îndrumat spre căutarea unei metode de analiză a ritmului
plinurilor si golurilor de pe faţadele existente, de aici născându-se şi
conceptul proiectului. Metoda pe care am dezvoltat-o în acest sens a avut la
bază interpretarea ritmului golurilor de pe faţade prin prisma teoriei muzicale,
transpunând acest ritm cu ajutorul unui limbaj binar, în note muzicale ce au
dat o «melodie» a străzii. Străzile nou create trebuiau aşadar să continue
armonios melodia existentă, astlfel prinzând contur şi clădirea noastră. Această
continuare poate fi realizată în mai multe moduri, deoarece sunt multe variante
care pot să «sune» bine, iar o suprapunere cu cerinţele urbanistice şi nevoile
funcţionale ne-a dus spre o variantă de lucru bine argumentată de la care am
putut evolua.
Spaţiul cel mai important
al acestei clădiri îl constituie foaierul de primire. În acest sens ne-am concentrat
să obţinem un spaţiu cât mai spectaculos, al cărui element central să fie o
scară monumentală liberă, iluminată zenital. Spaţiul foaierului se conturează
cu ajutorul volumului masiv opac al sălii de spectacole pe de o parte şi
peretele vitrat al bibliotecii de cealaltă parte, fiind bordat pe celelate două
laturi de intrările principale şi animat cu ajutorul decupajelor în planşeele superioare.
Sala de spectacole în sine a fost concepută astfel încât să ofere o cât mai
mare flexibilitate, atât a modului de organizare cât şi a celui de iluminare.
Astfel, cu ajutorul unei scene mobile, sala poate fi organizată pentru orice
fel de spectacol teatral, de la cel italian la cel elisabethan, sau la cel de
tip arenă. În acelaşi timp, scena este folosită ca legătură cu depozitele
aflate la subsol.
*Autori: Gavrilas Florin şi Nichita Adrian Florin,
studenţi ai Facultăţii de Arhitectura şi Urbanism din cadrul Universităţii
Tehnice, Cluj-Napoca.
Proiect notat cu nota 10 în anul 2012.
No comments:
Post a Comment