Situl de referinţă este
plasat în zona industrială a oraşului Cluj-Napoca, pe malul Pârâului Nădăşel,
în vecinătatea vechilor fabrici Mucart şi Libertatea, precum şi a unui vast
ţesut de case individuale.
Într-un asemenea context,
conceptul proiectului este acela de a uni calităţile locuinţelor individuale şi
a celor de tip colectiv, acestea din urmă fiind preconizate că – prin
reconversia construcţiilor existente – vor înlocui zona industrială.
Provocările proiectului au
fost acelea de a găsi formule de locuire potrivite pentru diferite tipuri de
utilizatori (hipernomazi, studenţi şi familii) şi de a rezolva legăturile dintre aceştia.
Pornind de la ideile utopice
ale lui Yona Friedman, ne-am imaginat că fiecare tip de proprietar ar avea câte
un apartament capsulă. Am dezvoltat această organizare în funcţie de
circulaţiile verticale, pe care le-am introdus în tuburi-diafragme, făcând
aluzie la periscopul submarinului. Din fiecare tub se naşte câte un apartament
la primul nivel pentru hipernomad, la al doilea pentru studenţi, iar la al
treilea pentru câte o familie.
Aşezarea, aparent
necontrolată a capsulelor, ţine cont de principiile fundamentale, relaţia cu
nodurile de circulaţie şi iluminarea.
Încercând să introducem cât
mai mult spaţiu verde, în continuare ne-am imaginat că fiecare capsulă ar putea
fi interpretată ca o casă individuală cu gradină: astfel acoperişul etajului
inferior a devenit terasa apartamentului curent.
În ceea ce priveşte
organizarea capsulelor de locuit, apartamentele hipernomazilor şi ale
familiştilor sunt organizate în jurul unui nucleu central cu instalaţii. Astfel
ele dovedesc flexibilitate funcţională şi permit perceperea perimetrală a
spaţiului exterior.
Un caz particular este
«şarpele» studenţilor, şi anume întregul etaj doi. Acesta este elementul de
legătură dintre tuburi şi a derivat din nevoia tinerilor de a petrece cât mai
mult timp în comun, dar şi din posibilităţile lor restrânse economice. Astfel
acest etaj este împărţit în zone intercalate, cu mici apartamente individuale
şi cu zone comune, de recreere şi luare a mesei. Terasa şerpuită este dedicată
familiilor, asigurând prin procentul de zonă verde un mod de viaţă de calitate.
Zona eliberată a parterului
şi terasele de la ultimul nivel sunt amenajate în folosul comunităţii,
spaţialitatea acestora contribuind la formarea colectivităţii prin promovarea
activităţilor comune şi a dialogului.
* Autori: Daria-Maria
Hagea, Ildikó Tárkányi, studente ale Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din
Cluj-Napoca. Proiect notat cu nota 9 în anul 2012.
No comments:
Post a Comment