OANA RUPACICI*
Proiectul din al doilea semestru al anului II a început printr-un exercițiu de lotizare pe o parcela din sudul orașului Timișoara. Au rezultat astfel loturi diferite pentru fiecare student în parte, lotul meu fiind unul cu calcan în ambele părți, cu o lungime la strada de 14m.
Orașul e văzut ca un mediu ostil, ce nu are dreptul să te privească decât atunci când te lași tu privit, viața în casă e semnalată în special noaptea, atunci când volumul de către stradă împrăștie lumină prin coaja de tablă perforată. E o relație cu strada limitată, în care prezența unui spațiu semipublic poate fi ghicită prin apariția unui copac in spatele a două planuri suprapuse ce marchează accesul. Apare astfel o curte de acces, ruptă de zona publică, în care intrare se realizează cotit, ca o trecere spre o altă lume, una liniștită și plină de siguranță, astfel că fațada dinspre grădină e una foarte vitrată în comparație cu cea de către stradă.
Nimic nu poate fi mai important în cadrul unei familii decât comunicarea și întreg spațiul casei se învârte în jurul acestui concept. Există relații vizuale între toate spațiile importante ale casei, însă este o vizibilitate permisă doar la limita spațiului creându-se astfel o anumită intimitate în adâncime. Acest lucru a fost posibil prin decalarea celor două volume principale, și prin faptul că în toată casa în afara spațiilor deservite, nu există pereți de compartimentare, iar separarea spațiilor se realizează cu ajutorul tubului scării ce crește în mijlocul casei. Scara devine astfel inima casei, în jurul căruia se învârt toate spațiile, ea e cea care hotărăște în ce măsură ai voie să vezi într-o anumită direcție. Caracterul puternic ascensional e marcat prin ridicarea tubului de scară de la sol și prin lăsarea liberă a acestuia în zona de către acces, dezvoltându-se pe trei nivele.
O temă importantă a casei a fost și zona copiilor care devine un adevărat domeniu. Am pornit de la ideea unui spațiu liber, în care copiii să crească împreună. Ținând cont de faptul că un copil are nevoie de o schimbare permanentă în mediul său pe măsură ce creste, am ales un spațiu ce se poate compartimenta cu ajutorul unor panouri glisante, dintr-un spațiu major, pot să apară până la patru spații diferite. Întreaga zonă e luminată printr-o curte dezvoltată pe verticală în care se află și scara ce duce spre terasă, iar o relație vizuală e posibilă spre stradă doar prin panourile de tablă perforată care la un moment dat pot să se deschidă.
* studenta an IV, Facultatea de Arhitectura, Universitatea Politehnica Timisoara
**proiect notat cu nota 9.88 in anul 2009
No comments:
Post a Comment