Casa MT* (Arhitext Nr. 3/2013)

   

În cadrul atelierului de proiectare al anului II de la Facultatea de Arhitectură Timişoara se studiază, în primul semestru, locuirea în natură. În acest an, scopul exerciţiului a fost implantarea unei comunităţi de aproximativ 20 de locuinţe, în satul Nadăş, din apropierea Timişoarei. Acest sat, în urma unor inundaţii puternice în anii '60 şi a acţiunilor generate de sistemul comunist a ajuns să fie părăsit treptat, în 1992 fiind declarat depopulat. În prezent, satul are puţini locuitori permanenţi, şi alţi câţiva „de weekend”. Întreg exerciţiul a fost structurat pe 11 săptămâni. Primele patru au constituit analiza sitului, următoarele două implantarea comunităţii în funcţie de concluziile trase din analiză, apoi a urmat o săptămână destinată definirii profilului familiei, şi a temei de proiectare, iar apoi încă patru destinate proiectării casei. 

           

           Locuinţa prezentată este destinată unei familii compuse din tată, mamă şi un copil. Tatăl se ocupă cu asigurarea produselor din carne comunităţii din care face parte, mama lucrează de acasă, iar copilul este preşcolar. Pozitionată la aproximativ 50 metri de ultima casă a satului existent, casa îşi preia forma alungită pornind de la direcţiile perpendiculare pe vale generate de pomii plantaţi de-a lugul vremii pe limita parceleor.

            Proiectul a urmărit două idei pe care le-am considerat importante pentru condiţiile date de temă: continuitatea interior-exterior şi gradaţia cât mai controlată de la public la privat. Continuitatea interior-exterior a fost rezolvată prin spaţii vitrate generoase, terase şi logii (spaţii ce, prin continuarea planului de deasupra capului devin spaţii intermediare, între interior şi exterior). Controlul gradaţiei public-privat a dus la o schemă masivitate(sau opacitate) şi transparenţă, unde masivitatea sugerează spaţii cu un caracter mai privat, iar transparenţa spaţii publice sau semipublice. Astfel, se intră în casă print-un spaţiu opac: holul de acces. Acesta se manifestă prin masivitate, el raportându-se la exteriorul casei, şi nu la interior, ca restul spaţiilor. Astfel, faţă de spaţiul exterior, el e un spaţiu interior, deci cu un caracter privat. De aici, se intră într-un hol în stânga căruia se află camera de joacă şi biroul, şi o primsă opacă ce conţine spaţiile de serviciu şi depozitări. Apoi se poate coborî spre zona de noapte, sau se poate continua traseul spre camera de zi, care e un spaţiu ce are deja un caracter semiprivat, fiind o zonă în care au acces doar persoanele cu o relaţie destul de apropiată cu proprietarii. Zona cea mai privată de la nivelul cotei 0 este locul de luat masa, fiind accesată ori doar de familie, ori de familie şi persoane foarte apropiate de aceasta. Terasa verde are un caracter privat, deci accesul, deşi vizibil din zona mai publică a biroului şi a locului de joacă, se face din zona privată a casei.

*Autor: Dogar Cristian Vlad, student al Facultăţii de Arhitectură din cadrul Universităţii Politehnice din Timişoara. Proiect notat cu nota 9,75 în anul 2012.