Teatru experimental** (Arhitext nr 4/2011)

BAGOSI KATALIN* În urma încercărilor revitalizării teatrului clasic,apar tendinţe modificatoare în regizare,scenografie,şi nu în ultimul rând in arhitectură.Dorinţa de a schimba într-un teatru posibil,dezvăluie mai multe abordări.Una,reuşită, este cuplarea a mai multor funcţiuni în centre culturale,care rezultă poli animate de mulţimea vizitatorilor pe tot parcursul zilei.Ele beneficiază de'zone de zi',cu funcţiuni de relaxare,culturalizare,şi de 'zone de seară',unde se organizează evenimente,spectacole deosebite. În cadrul proiectului de diplomă am încercat,şi eu,să creez un pol de atracţie,teatrul fiind amplasat în circuitul pietonal major.Accesibil din strada Republicii,axa care leagă Gara de Nord de centrul istoric,obiectul rămâne protejat de Parcul Petofi.Vegetaţia prelungindu-se pe clădire,oferă noi posibilităţi de exploatare a legăturii interior-exterior.Tratarea arhitecturală încearcă să ofere o simbioză,între viaţa cotidiană şi centru cultural.Deschiderea într-o mică piaţetă scufundată,face posibilă realizarea unor evenimente în aer liber(expoziţii,manifestări);totodată oferă legătura cheie între circulaţia pietonală şi acces principal.Propunerea unui spaţiu de spectacol multifuncţional,oferă alternativă pentru toate evenimentele culturale din oraş.Posibilitatea desfăşurării oricărei manifestări(teatru,concert,dans,film),s-a realizat cu ajutorul unei arhitecturi modulare şi tehnologizate,sala de spectacole am dotat-o cu o podea impărţită,matriceală,care se poate modela după orice configuraţie dorită.Relaţia accentuată dintre parc şi clădire generează spaţii de recreere,nu doar pentru spectatori,dar şi pentru protagonişti în timpul repetiţiilor.Zonele verzi,accesibile din interiorul construcţiei,se întind pe toată suprafaţa acoperişului în pantă,ele sunt deschise şi circuitului pietonal adiacent. Prin tratarea faţadelor şi a acoperişului într-o maniera 'vie',am încercat să subliniez faptul că orice construcţie trăieşte doar cu ajutorul oamenilor.Aş dori ca această 'faţă verde' a teatrului,să reflecte permanent o activitate interioară,devenind 'o grădină verticală a oraşului'. Proiectul oferă un amplasament cultural,si nu numai, pentru menţinerea şi împrospătarea relaţiilor interumane.Tehnologia şi paginile internet de socializare,ne izolează într-o lume ireală.Propunerea încearcă să susţină o conexiune tangibilă,care,după părerea mea,este una dintre puţinele noastre şanse de a supravieţui virtualităţii. * student absolvent Facultatea de Arhitectură şi Construcţii, Oradea **proiect de diplomă notat cu nota 9