“Terenul care face obiectul studiului din primul semestru, se află în staţiunea Olăneşti (judetul Vâlcea) într-o depresiune intracolinară, pe malurile râului Olăneşti. Staţiunea Olăneşti este cunoscuta din secolul al XVIII-lea, fiind pomenită încă din 1760, în hrisoave în care se găsesc referiri la izvoarele sale.” (din caietul de an)
Primul lucru care trebuie menţionat este că cele două proiecte din semestrul 1 al anului 3 au fost proiectate pe acelaşi sit şi, în consecinţa, au fost gândite împreună. În plus, tendinţa atelierului a fost de a experimenta, astfel încât s-a imaginat un nou „program” rezultat din simbioza programului de turism cu programul muzeal.
Acest amplasament a dat soluţia proiectului meu, atât din punct de vedere al semnificaţiei cât şi din punct de vedere al rezolvării formale. Locul propriu-zis este într-o pădure, departe de agitaţia oraşului în apropierea unui frumos lac cu nuferi şi a unui mic pârâu care se desparte în doi afluenţi.
Volumul porneşte din luminiş şi, în contradicţie cu linia descendentă a terenului, acesta se supune orizontalei până când întâlneşte confluenţa apelor, peste care se aşeaza lin, în rampe. Aceasta coborâre în jurul apei este chiar muzeul. Hostelul este lungul spaţiu de parcurs până la apă.
În mod simbolic, parcursul întregului spaţiu aminteşte de drumul călătorului până la apă, un drum aproape iniţiatic.
Acoperirea in două ape nu este întâmplătoare, ea contribuie la accentuarea elementului principal, apa, care a fost înteles din punct de vedere al importanţei pentru comunitate, al proprietăţilor curative dar şi estetic: ritmul ploii, formele impuse de căderea apelor, felul în care arhitectura se subordonează naturii.
*studentă an III, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism «Ion Mincu», Facultatea de Arhitectură
**proiect notat cu nota 8.4, în anul 2011
No comments:
Post a Comment