Sală de atletism* (ARHITEXT NR. 4/2012)

Amplasamentul proiectului se află pe latura sudică a Someșului, într-o zonă periferică a Clujului, înconjurată de un cartier rezidențial spre sud, un complex comercial spre vest și un ștrand spre est.

Punctul de plecare l-a constituit dorința de a valorifica malul Someșului, considerat cel mai mare punct forte a sitului. Astfel abordarea are în vedere orientarea clădirii în așa fel încât să comunice cu râul. Amplasarea sălii de atletism este influențată de asemenea de accesul pe sit, stabilit anterior în temă și de prezența ștrandului al cărui acces secundar capătă o importanță mai mare , datorită piațetei propuse. Această soluție urbanistică are scopul de a lega cele două funcțiuni învecinate (sala de atletism și ștrandul), întreaga zonă este menită a atrage publicul pasionat de sport dar oferă și diverse posibilități de a petrece timpul liber. Piațeta generoasă se poate utiliza pentru proiecții sau organizarea unor concerte, iar malul Someșului este amenajat pentru a servi funcțiunea de agrement. Astfel zona este exploatată  în permanență (nu numai cu ocazia unor evenimente sportive majore).

Clădirea propusă adăpostește pe lângă funcțiunea principală (sală de atletism) încă 2 grupe de funcțiuni: de agrement și administrație. Accesul pietonal spre clădire se face pe rampe, pentru evitarea intersecției cu fluxul auto. Există parcare subterană și supraterană pentru public  separată de parcarea rezervată sportivilor care se află la estul clădirii.

Zona de acces public  în sală se situează pe latura estică din considerente urbanistice, accesibilitate favorabilă dinspre piațetă. Distribuția spre gradene se face printr-un hol generos care se întinde perimetral și pe laturile lungi ale clădirii, adăpostind funcțiunile anexe (ghișeu de bilete, bufet, grupuri sanitare).

Accesul sportivilor este separată de public. Zona rezervată sportivilor cuprinde toate funcțiunile necesare pentru desfășurarea unei competiții naționale : vestiare, săli de antrenamente, săli de fitness, masaj, saună, pistă de încălzire.

În ceea ce privește forma ansamblului, clădirea este amplasată pe o platformă, accesul în sală se face la cota 5 m deasupra terenului, unde se ajunge prin rampe și scări care dau o formă specială ansamblului . Sub această platformă sunt amplasate funcțiunile pentru sportivi dar și funcțiunile anexe, care deservesc zona de agrement. Diversele grupuri funcționale sunt delimitate prin forma fluctuantă a platformei, care accentuează și accesele. Sala este de asemenea caracterizată printr-o formă lină, determinată de structura hobanată și de stâlpii marcanți.

* Autori: Kövendi Ágnes, Száva Nándor, studenţi ai Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din Cluj-Napoca. Proiect notat cu nota 9 în anul 2012.

Centru SPA* ( ARHITEXT NR.4/2012)

Totul începe de la un sit aflat în cadrul natural, având vegetaţie înaltă pe ici-colo, în apropierea unui lac sublim. Apusul şi răsăritul animă atmosfera aşa cum nicio arhitectură nu o face. Intervenţiile ar trebui să fie minimale în acest cadru. O arhitectură elegantă, apropiată de natura umană; un loc de relaxare şi apropiere de ceea ce a lăsat Dumnezeu.

Un drum de ţară ne îndrumă spre SPA. Se întrezăreşte, printre garduri şi case, un joc de volume, un joc de sus-jos. În partea lacului se află complexul legat de SPA. E astfel poziţionat încât din exterior percepi un volum compact, dar pe măsură ce parcurgi traseul descoperi deschiderea faţă de natură şi curţile interioare ce te îndeamnă la contemplaţie. Legăturile între volumele cu diferite funcţiuni pentru SPA se fac la nivelul luciului lacului asemenea unor poduri peste apă. Întregul teren e terasat, se formează un microrelief de văi şi dealuri, unde văile sunt curţi interioare ce nu pot fi percepute din exterior.

Zona de cazare se dezvoltă ca o grupare de volume ce pot fi observate şi din partea sudică a sitului de după dig; este un joc ritmat dat de înălţimile diferite la care se află poziţionate. Cazarea este de tip semipavilionar şi pavilionar. Fiecare căsuţă are o curte englezească ce oferă intimitate locuitorilor.

Zona sportivă este semi-îngropată şi prezintă o terasă verde, iar terenurile de tenis şi baschet se află în apropierea unor gradene formate din modelarea terenului natural.

Lumina pătrunde diferit în spaţiile cu diferite funcţiuni. În cazul centrului SPA, în zona de tratamente, lumina naturală vine din partea superioară, pe parcursul traseului de legatură între volume. Pereţii verticali se deschid lăsând lumina să inunde interiorul, iar natura să ia parte la spaţiul cuprins între podest şi planşeu. În zona bazinelor am folosit lumina filtrată, iar în cazul cazărilor pereţii spălaţi de razele de soare îşi îndeplinesc rolul în scenografia propusă.

Compoziţia proiectului se bazează pe un grid rotit. Direcţia gridului este dată de una dintre laturile oblice ale sitului. Terenul natural e modelat astfel încât să creeze ritmuri pe verticală şi curţi interioare având grade diferite de intimitate.

* autor: Rupacici Oana, Rusan Raluca, studente ale Facultăţii de Arhitectură din cadrul Universităţii Tehnice, Timişoara. Proiect notat cu nota 9,8 în anul 2012.

                                                                                                                     

Mobilier urban în staţiile de metrou* (ARHITEXT NR. 4/2012))

Modulul este conceput din materialul numit HI-MACS, ce are calităţi sporite împotriva uzurii mecanice. Totodată asigură un confort esenţial pentru o şedere la metrou şi conferă un aspect îmbietor. Este uşor de modelat, el fiind o pastă pe bază de acrilice din care se poate realiza orice, de la clădiri la spaţii interioare, obiecte de mobilier sau amenajări în spaţii deschise. 

La baza conceptulşui stă forma pentagonului desfăşurată şi curbată ce creează o suprafaţă riglată sinusoidală care determină forma organică a obiectului.

Coşul de gunoi propus face parte din aceeaşi familie cu modulul prezentat anterior, întregind o familie de obiecte pentru staţiile de metrou. Are un volum de depozitare deşeuri propice pentru a îngloba mărunţişurile călătorilor.

*Autor: Cristea Alexandru-Mihai, student al Facultăţii de arhitectură de interior, secţia design de produs, Braşov. Proiect notat cu nota 8,5 în anul 2011.

Facultate de arte dramatice, Cluj* (ARHITEXT NR. 4/2012)

Tema acestui proiect prevede construcţia unei Facultăţi de Arte Dramatice în zona centrală a Clujului, pe un sit unde acum se află o cazarmă militară. Urbanistic, situl a fost reîmpărţit prin introducerea a două noi străzi. Această decizie ne-a adus provocarea de a integra aceste străzi în ţesutul istoric existent, ţinând cont atât de criterii stilistice cât şi urbanistice. Clădirea propusă de noi ocupă aproape în întregime frontul uneia din aceste străzi, astfel că am decis o abordare de tip doctor Jekilll şi domnul Hyde, în sensul unei reţineri vădite şi încercare de relaţionare cu fondul construit istoric înspre stradă, în timp ce înspre curtea interioară am abordat un limbaj organic, încercând să păstrăm un numitor comun între cele două părţi.

Relaţionarea cu contextul istoric ne-a îndrumat spre căutarea unei metode de analiză a ritmului plinurilor si golurilor de pe faţadele existente, de aici născându-se şi conceptul proiectului. Metoda pe care am dezvoltat-o în acest sens a avut la bază interpretarea ritmului golurilor de pe faţade prin prisma teoriei muzicale, transpunând acest ritm cu ajutorul unui limbaj binar, în note muzicale ce au dat o «melodie» a străzii. Străzile nou create trebuiau aşadar să continue armonios melodia existentă, astlfel prinzând contur şi clădirea noastră. Această continuare poate fi realizată în mai multe moduri, deoarece sunt multe variante care pot să «sune» bine, iar o suprapunere cu cerinţele urbanistice şi nevoile funcţionale ne-a dus spre o variantă de lucru bine argumentată de la care am putut evolua.

Spaţiul cel mai important al acestei clădiri îl constituie foaierul de primire. În acest sens ne-am concentrat să obţinem un spaţiu cât mai spectaculos, al cărui element central să fie o scară monumentală liberă, iluminată zenital. Spaţiul foaierului se conturează cu ajutorul volumului masiv opac al sălii de spectacole pe de o parte şi peretele vitrat al bibliotecii de cealaltă parte, fiind bordat pe celelate două laturi de intrările principale şi animat cu ajutorul decupajelor în planşeele superioare. Sala de spectacole în sine a fost concepută astfel încât să ofere o cât mai mare flexibilitate, atât a modului de organizare cât şi a celui de iluminare. Astfel, cu ajutorul unei scene mobile, sala poate fi organizată pentru orice fel de spectacol teatral, de la cel italian la cel elisabethan, sau la cel de tip arenă. În acelaşi timp, scena este folosită ca legătură cu depozitele aflate la subsol.

*Autori: Gavrilas Florin şi Nichita Adrian Florin, studenţi ai Facultăţii de Arhitectura şi Urbanism din cadrul Universităţii Tehnice, Cluj-Napoca. Proiect notat cu nota 10 în anul 2012.

Tehnologii structurale* (ARHITEXT NR.3/2012)

Proiectul propune un schelet neconstrâns de limitările structurale. Forma arhitecturală se află într-o relaţie sinergică cu funcţiunea, cu nevoile utilizatorilor. Structura se mulează, făra dar şi poate şi indiferent de situaţie, pe aceste nevoi.

Toate celelalte arte iau naştere spontan prin actul de creaţie. Totuşi, arhitectura are nevoie de multe coordonate de natură materială sau socială, pentru a lua o formă finală. Prin constrângerea elementele de compoziţie, riscăm ca rezultatul final să fie sub aşteptări, chiar dinainte de a fi terminat.

Ordinea firească a spaţiilor ce definesc proiectul, este dată peste cap sau nu există. Mergi pe unde nu se merge (pe tavan, pe pereţi), intri pe unde se iese.Situatia ideală se constituie în lipsa gravitaţiei, atunci când ordinea aparent firească a lucrurilor este contrazisă complet. Giroscopul poate crea această «realitate». Ceea ce astăzi este podea, mâine devine plafon, iar poimâine, perete. Intrarea de astăzi este ieşirea de mâine. Locul de relaxare se transformă în cel mai activ spaţiu. Aceste schimbări sunt posibile datorită mişcării giroscopului pe toate cele 3 axe. Placa circulară, pe care te poţi aşeza, admirâmd împrejurimile, devine un perete de expunere, pentru un vernisaj de artă, printr-o simplă rotaţie verticală la 90 de grade. Asemenea exemple de schimbări, sunt nenumărate. Funcţiunea dictează spaţiul, iar spaţiul dictează structura. Astfel, se poate vorbi despre îndeplinirea performanţei.

Ideea de bază a acestei structuri constă în lipsa unei definiţii vizuale canonizate. Nu are o formă permanentă, o structură fixă (stâlpi sau elemente structurale clar stabilite), o funcţiune definită. Astfel, posibilităţile de combinare ale celor 3 elemente definitorii: structură, formă şi funcţiune, sunt infinite. Flexibilatea acestor elemente şi a mecanismului în sine, este foarte mare. 

FUNCŢIUNE

Una dintre performanţele acestei structuri se referă la gradul ridicat de flexibilitate a spatiului, prin multitudinea funcţiunilor pe care le poate adăposti. În funcţie de evenimentul dorit, prin rotirea plăcilor (acţionate printr-un sistem electronic, computerizat), acestea se fixează în poziţia dorită de organizator. Vorbind aici despre funcţiunea spaţiului, putem caracteriza structura ca fiind un pol, atractor urban, ce se adaptează pe funcţiunea dorită. Structura în sine nu se citeşte şi nu este fixă: se adaptează şi se mişcă încontinuu, în relaţie cu activitatea urbană. În funcţie de situaţie, accesul pe placă se realizează fie datorită terenului denivelat, fie prin intermediul unor scări elicoidale, plasate, de fiecare dată, la o altă «intrare».

Un alt element de performanţă a structurii, este reprezentat de adaptabilitatea acesteia, la orice tip de topografie a terenului. În funcţie de declivităţile acestuia, diametrul inelulului este modificat convenabil, astfel încât el devine, temporar, stâlp pentru pavilionul urban. Fixarea elementelor verticale de pământ, se realizează prin intermediul unor componente metalice, care pot fi montate sau demontate, indiferent de natura terenului, asigurând maximum de stabilitate.

STRUCTURĂ

Structura se compune din inele metalice, prinse între ele în punctul geometric de tangenţă. Aceste inele conţin, în interior, un sistem repetitiv de elemente, dispuse axial cercului, de forma secţiunii inelare, având rolul de rigidizare a suprafaţei de călcare şi de descărcare a sarcinilor către sol.

Suprafaţa de călcare este realizată dintr-un material uşor, reciclabil, evitându-se un sistem cu încărcări semnificative. Materialul îmbrăcă nucleul metalic, fiind adecvat unor activităţi de loisir. Structura giroscoapelor se compune în acelaşi mod, inelele având tot un nucleu metalic. Suprafeţele circulare pline sunt şi ele realizate dintr-un material uşor, reciclabil, translucid.

*Autor: Palita Andrei, student al Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism «Ion Mincu» din Bucureşti.

Proiect notat cu nota 10 în anul 2011.

Centru de arhitectură în Cluj* (ARHITEXT NR. 3/2012)

Contextul general al amplasamentului este dat, pe de o parte de Castrum Clus – prima incintă de apărare medievală a Clujului de secol IX- şi pe de altă parte de zona pietonală a Pieţei Muzeului, care îmbină aerul medieval şi construcţiile de importanţă istorică şi arhitecturală (Biserica şi Mănăstirea Franciscană, Casa Memorială Matei Corvin, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei) cu vitalitatea şi atmosfera actuală.

Construcţia propusă presupune rezolvarea în cheie contemporană a doua tipologii spaţiale locale – curtea interioară şi gangul – spaţii care devin axă de compoziţie şi care le-am considerat a fi o analogie la incinta fortificată cu porţile de acces, precum şi la piaţa cu străzi medievale. Având la bază acest concept, am dorit ca centrul de arhitectură din Cluj să fie o «pâlnie» atât pentru breasla arhitecţilor şi pentru studenţii arhitecţi, cât şi pentru oricare alt locuitor interesat de arhitectură. Datorită acestui lucru am propus spre Piaţa Muzeului o faţadă perforată doar de un gang, dar care poate să contribuie prin materialul semi-transparent la atmosfera zonei.

Obeservând caracterul curţilor vecine, una mare, rectangulară şi luminoasă, cealaltă îngustă, lungă şi umbrită, am considerat importantă raportarea la acestea astfel că soluţia noastră a fost despărtirea centrului de arhitectură în două corpuri, care comunica direct prin subsol. De asemenea, am propus şi o eventuală legatură cu Casa Matei şi mai exact cu curtea acesteia aflată chiar în dosul sitului studiat.

Un alt aspect important a fost comunicarea cu lumina naturală prin materialele folosite la exterior semi-transparente şi transparente, şi care a fost pusă în valoare în spaţiul interior prin neutralitatea albului dominant folosit în texturi diferite.

O provocare pentru noi a fost realizarea unei structuri posibile pentru volumetria rezultată, care să reuşească să transmită forma şi în interior.

Funcţional, am încercat să dezvoltăm subsolul centrului de arhitectură, plasând în acest loc spaţiul flexibil alocat atât expoziţie, cât şi conferinţelor, zonele conexe (laboratoare, centru de documentare, cafenea) fiind poziţionate la suprafaţa. Acest lucru s-a datorat dorinţei de a crea un spaţiu activ, vizibil parţial din piaţă şi mai ales din propria curte.

  *Autor: Daria-Maria Hagea, Ildikó Tárkányi, studentă a Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din Cluj-Napoca. Proiect notat cu nota 9 în 2012.

Clădire de birouri Cluj Napoca* (ARHITEXT NR.3/2012))

Amplasamentul proiectului se află pe latura nordică a străzii Avram Iancu, la intersecţia cu strada Kovacs Dezso, un sit valoros din punct de vedere urbanistic, economic şi istoric. Parcela este marginită pe latura nordică de zidul fortificaţiei medievale şi ruina Bastionului Zidarilor. În vecinătatea parcelei, pe locul vechii grădini botanice, se poate observa cota şanţului de apărare ce înconjura zidul de fortificaţie, mult mai joasă decât cota celorlalte parcele din frontul nordic al străzii.

În proiectul nostru am încercat să ne raportăm la această cotă prin coborârea curţii din spate, dezvăluind astfel şi mai mult din zid. Acest lucru a determinat şi organizarea spaţial-funcţională a clădirii. În partea dinspre curte se află sala de conferinţe şi foaierul, dezvoltate pe două niveluri, şi cafeneaua, iar spre stradă sunt spaţiile comerciale. Pentru a prelua diferenţa de nivel dintre stradă şi curte am propus o amenajare cu o serie de terase şi o rampă suplă pe lângă zid, detaşată însă uşor de acesta. Colţul dinspre intersecţie este marcat printr-un mic accent la nivelul acoperişului, devenind poate şi un eveniment în prea lunga stradă Avram Iancu.

Nivelurile destinate spaţiilor de birouri sunt accesate prin nodul de circulaţie dinspre calcan şi pot fi configurate în mai multe feluri, cu una sau două firme. Mansarda are o suprafaţă mai mică, însă se deschide generos spre centrul istoric printr-o terasă. Învelişul de sticlă al clădirii este dublat de panouri de tablă perforată ce alternează cu parasolare de sticlă translucidă, pentru a crea o atmosferă cu lumină difuză optimă pentru lucru, însă fără a pierde în acelaşi timp contactul vizual cu exteriorul. Acoperişul este în două ape, integrându-se în peisajul şarpantelor din centrul istoric al Clujului.

*Autori: Lázár Csaba şi Andrei Bacoşcă sunt studenţi ai Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din Cluj-Napoca. Proiect notat cu nota 9 în anul 2012.