Thursday, 1 September 2011
Teatru experimental** (Arhitext nr 4/2011)
BAGOSI KATALIN*
În urma încercărilor revitalizării teatrului clasic,apar tendinţe modificatoare în regizare,scenografie,şi nu în ultimul rând in arhitectură.Dorinţa de a schimba într-un teatru posibil,dezvăluie mai multe abordări.Una,reuşită, este cuplarea a mai multor funcţiuni în centre culturale,care rezultă poli animate de mulţimea vizitatorilor pe tot parcursul zilei.Ele beneficiază de'zone de zi',cu funcţiuni de relaxare,culturalizare,şi de 'zone de seară',unde se organizează evenimente,spectacole deosebite.
În cadrul proiectului de diplomă am încercat,şi eu,să creez un pol de atracţie,teatrul fiind amplasat în circuitul pietonal major.Accesibil din strada Republicii,axa care leagă Gara de Nord de centrul istoric,obiectul rămâne protejat de Parcul Petofi.Vegetaţia prelungindu-se pe clădire,oferă noi posibilităţi de exploatare a legăturii interior-exterior.Tratarea arhitecturală încearcă să ofere o simbioză,între viaţa cotidiană şi centru cultural.Deschiderea într-o mică piaţetă scufundată,face posibilă realizarea unor evenimente în aer liber(expoziţii,manifestări);totodată oferă legătura cheie între circulaţia pietonală şi acces principal.Propunerea unui spaţiu de spectacol multifuncţional,oferă alternativă pentru toate evenimentele culturale din oraş.Posibilitatea desfăşurării oricărei manifestări(teatru,concert,dans,film),s-a realizat cu ajutorul unei arhitecturi modulare şi tehnologizate,sala de spectacole am dotat-o cu o podea impărţită,matriceală,care se poate modela după orice configuraţie dorită.Relaţia accentuată dintre parc şi clădire generează spaţii de recreere,nu doar pentru spectatori,dar şi pentru protagonişti în timpul repetiţiilor.Zonele verzi,accesibile din interiorul construcţiei,se întind pe toată suprafaţa acoperişului în pantă,ele sunt deschise şi circuitului pietonal adiacent.
Prin tratarea faţadelor şi a acoperişului într-o maniera 'vie',am încercat să subliniez faptul că orice construcţie trăieşte doar cu ajutorul oamenilor.Aş dori ca această 'faţă verde' a teatrului,să reflecte permanent o activitate interioară,devenind 'o grădină verticală a oraşului'.
Proiectul oferă un amplasament cultural,si nu numai, pentru menţinerea şi împrospătarea relaţiilor interumane.Tehnologia şi paginile internet de socializare,ne izolează într-o lume ireală.Propunerea încearcă să susţină o conexiune tangibilă,care,după părerea mea,este una dintre puţinele noastre şanse de a supravieţui virtualităţii.
* student absolvent Facultatea de Arhitectură şi Construcţii, Oradea
**proiect de diplomă notat cu nota 9
Tuesday, 14 June 2011
Eco-Hostel, Olăneşti** (Arhitext nr 3/2011)
DIACONU SILVIA MIHAELA*
“Terenul care face obiectul studiului din primul semestru, se află în staţiunea Olăneşti (judetul Vâlcea) într-o depresiune intracolinară, pe malurile râului Olăneşti. Staţiunea Olăneşti este cunoscuta din secolul al XVIII-lea, fiind pomenită încă din 1760, în hrisoave în care se găsesc referiri la izvoarele sale.” (din caietul de an)
Primul lucru care trebuie menţionat este că cele două proiecte din semestrul 1 al anului 3 au fost proiectate pe acelaşi sit şi, în consecinţa, au fost gândite împreună. În plus, tendinţa atelierului a fost de a experimenta, astfel încât s-a imaginat un nou „program” rezultat din simbioza programului de turism cu programul muzeal.
Acest amplasament a dat soluţia proiectului meu, atât din punct de vedere al semnificaţiei cât şi din punct de vedere al rezolvării formale. Locul propriu-zis este într-o pădure, departe de agitaţia oraşului în apropierea unui frumos lac cu nuferi şi a unui mic pârâu care se desparte în doi afluenţi.
Volumul porneşte din luminiş şi, în contradicţie cu linia descendentă a terenului, acesta se supune orizontalei până când întâlneşte confluenţa apelor, peste care se aşeaza lin, în rampe. Aceasta coborâre în jurul apei este chiar muzeul. Hostelul este lungul spaţiu de parcurs până la apă.
În mod simbolic, parcursul întregului spaţiu aminteşte de drumul călătorului până la apă, un drum aproape iniţiatic.
Acoperirea in două ape nu este întâmplătoare, ea contribuie la accentuarea elementului principal, apa, care a fost înteles din punct de vedere al importanţei pentru comunitate, al proprietăţilor curative dar şi estetic: ritmul ploii, formele impuse de căderea apelor, felul în care arhitectura se subordonează naturii.
*studentă an III, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism «Ion Mincu», Facultatea de Arhitectură
**proiect notat cu nota 8.4, în anul 2011
“Terenul care face obiectul studiului din primul semestru, se află în staţiunea Olăneşti (judetul Vâlcea) într-o depresiune intracolinară, pe malurile râului Olăneşti. Staţiunea Olăneşti este cunoscuta din secolul al XVIII-lea, fiind pomenită încă din 1760, în hrisoave în care se găsesc referiri la izvoarele sale.” (din caietul de an)
Primul lucru care trebuie menţionat este că cele două proiecte din semestrul 1 al anului 3 au fost proiectate pe acelaşi sit şi, în consecinţa, au fost gândite împreună. În plus, tendinţa atelierului a fost de a experimenta, astfel încât s-a imaginat un nou „program” rezultat din simbioza programului de turism cu programul muzeal.
Acest amplasament a dat soluţia proiectului meu, atât din punct de vedere al semnificaţiei cât şi din punct de vedere al rezolvării formale. Locul propriu-zis este într-o pădure, departe de agitaţia oraşului în apropierea unui frumos lac cu nuferi şi a unui mic pârâu care se desparte în doi afluenţi.
Volumul porneşte din luminiş şi, în contradicţie cu linia descendentă a terenului, acesta se supune orizontalei până când întâlneşte confluenţa apelor, peste care se aşeaza lin, în rampe. Aceasta coborâre în jurul apei este chiar muzeul. Hostelul este lungul spaţiu de parcurs până la apă.
În mod simbolic, parcursul întregului spaţiu aminteşte de drumul călătorului până la apă, un drum aproape iniţiatic.
Acoperirea in două ape nu este întâmplătoare, ea contribuie la accentuarea elementului principal, apa, care a fost înteles din punct de vedere al importanţei pentru comunitate, al proprietăţilor curative dar şi estetic: ritmul ploii, formele impuse de căderea apelor, felul în care arhitectura se subordonează naturii.
*studentă an III, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism «Ion Mincu», Facultatea de Arhitectură
**proiect notat cu nota 8.4, în anul 2011
Hotel urban** (Arhitext nr. 3)
COLDA CIPRIAN COSMIN, TOMOIAGĂ IOANA ALEXANDRA*
“Hotelul este o dotare urbană extrem de frecventă şi complexă. Unul dintre programele frecvente si care ar trebui sa permita exprimarea arhitectului este si cel hotelier.
Prin specificul său, Cluj-Napoca are în continuare disponibilități pentru o gamă variată de hoteluri.
Dincolo de anumite realizari spectaculoase, hotelul are unele exigente care fac sa fie adeseori asemuit cu ‘masina de facut bani. ” Prof.dr. arh. Mircea Moldovan, realizator tema.
Proiectul presupune realizarea unui hotel urban, de 4 stele, in zona Borhanci, Cluj- Napoca, zona aflata in curs de dezvoltare. Are avantajul unui amplasament intr-o zona linistita,aerisita si plina de verdeata, ceea ce ii asigura utilizatorului o ambianta placuta si o priveliste deosebita.
Alaturi de hotel, se vor construi un turn pentru birouri si un centru comercial, care vor spori importanta zonei, accentuand procesul de dezvoltare.
Hotelul are o serie de dotari: restaurant pentru 300 persoane, cafenea, un club, piscina, sali de conferinte, spatii comerciale, unele fiind accesibile si din exterior. Relieful cu o panta destul de accentuata a permis realizarea unor platforme la diferite niveluri, care dinamizeaza spatiul, oferind experiente diverse, impiedicand astfel instalarea monotoniei si inlocuind dotarile de loisir ale centrului orasului care sunt putin mai greu accesibile, datorita distantei.
Prin elementele de design hotelul devine un element de specificitate al zonei in care este amplasat, usor recognoscibil, imaginea sa fiind accentuata si in timpul noptii, datorita benzilor de lumina.
* studenţi an IV, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Arhitectura şi Urbanism
** proiect notat cu nota 9, în anul 2010
“Hotelul este o dotare urbană extrem de frecventă şi complexă. Unul dintre programele frecvente si care ar trebui sa permita exprimarea arhitectului este si cel hotelier.
Prin specificul său, Cluj-Napoca are în continuare disponibilități pentru o gamă variată de hoteluri.
Dincolo de anumite realizari spectaculoase, hotelul are unele exigente care fac sa fie adeseori asemuit cu ‘masina de facut bani. ” Prof.dr. arh. Mircea Moldovan, realizator tema.
Proiectul presupune realizarea unui hotel urban, de 4 stele, in zona Borhanci, Cluj- Napoca, zona aflata in curs de dezvoltare. Are avantajul unui amplasament intr-o zona linistita,aerisita si plina de verdeata, ceea ce ii asigura utilizatorului o ambianta placuta si o priveliste deosebita.
Alaturi de hotel, se vor construi un turn pentru birouri si un centru comercial, care vor spori importanta zonei, accentuand procesul de dezvoltare.
Hotelul are o serie de dotari: restaurant pentru 300 persoane, cafenea, un club, piscina, sali de conferinte, spatii comerciale, unele fiind accesibile si din exterior. Relieful cu o panta destul de accentuata a permis realizarea unor platforme la diferite niveluri, care dinamizeaza spatiul, oferind experiente diverse, impiedicand astfel instalarea monotoniei si inlocuind dotarile de loisir ale centrului orasului care sunt putin mai greu accesibile, datorita distantei.
Prin elementele de design hotelul devine un element de specificitate al zonei in care este amplasat, usor recognoscibil, imaginea sa fiind accentuata si in timpul noptii, datorita benzilor de lumina.
* studenţi an IV, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Arhitectura şi Urbanism
** proiect notat cu nota 9, în anul 2010
Public – semipublic – privat** (Arhitext nr. 3/2011)
ANTAL ZOLTAN *
‘’Descris în prima parte a acestei lucrări ca un effect al slabelor limite între oras si teritoriu.
Referindu-ne la palierul construirii pe parcelă,este interesant de observant cum evoluţia tipurilor tradiţionale si a modelelor importante construiesc transparent.Un exemplu de importanţă fundamentală este casa-vagon,de departe cel mai frecvent tip de la sfarşitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea şi unul dintre simbolurile oraşului.
Casa-vagon îşi are originea in casa izolată pe lot propriu,un model evident rural,care în perioada premodernă era caracteristic si periferiei oraşului.Densificarea ţesutului şi fragmentarea parcelarului care a generat loturi înguste şi adanci ar fi trebuit să aibă drept consecinţa logică trecerea la tipul casei înşiruite….în restul ţesutului zonei central, casele ajung, ce-i drept, aliniate la stradă,insă se lipsesc doar de una dintre părţile laterale ale parcelei,lăsand liberă către cealaltă o curte foarte îngustă, prin care continuă să se facă accesul in casă. Nu exista deci curţi din faţă şi din spate, ca in lotizările englezeşti-de exemplu-ci curţi adanci care lasă să pătrundă privirea pană în fundul parcelei,stabilind astfel un filtru între spaţiul străzii şi cel privat şi interior al casei.’’ Orasul transparent-Stefan Ghenciulescu
Rezolvarea poziţionării pe lot porneşte de la amplasarea caselor de tip vagon din Bucureşti.Fronturi continue unde curţile sunt interioare,fiecare cu propria grădina deschisă către stradă,fiind ordonate perpendicular pe drum ,intrarea în curte făcanduse prin lateral. Contrar acestui fapt,evidenţiez curtea creand un spaţiu intim,care este separat de drum prin aşezarea casei de tip vagon paralelă cu aceasta,creand astfel transparenţa de la spaţiul urban către spaţiul privat.Cu această limită liniară şi rigidă marchez zonele intermediare, astfel zis creez 3 tipuri de spaţii:spaţiul public-semi public – privat.
* student în anul III, Universitatea Tehnică Cluj Napoca, Facultatea de Arhitectură şi Urbanism
** proiect notat cu nota 10 în anul 2009
‘’Descris în prima parte a acestei lucrări ca un effect al slabelor limite între oras si teritoriu.
Referindu-ne la palierul construirii pe parcelă,este interesant de observant cum evoluţia tipurilor tradiţionale si a modelelor importante construiesc transparent.Un exemplu de importanţă fundamentală este casa-vagon,de departe cel mai frecvent tip de la sfarşitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea şi unul dintre simbolurile oraşului.
Casa-vagon îşi are originea in casa izolată pe lot propriu,un model evident rural,care în perioada premodernă era caracteristic si periferiei oraşului.Densificarea ţesutului şi fragmentarea parcelarului care a generat loturi înguste şi adanci ar fi trebuit să aibă drept consecinţa logică trecerea la tipul casei înşiruite….în restul ţesutului zonei central, casele ajung, ce-i drept, aliniate la stradă,insă se lipsesc doar de una dintre părţile laterale ale parcelei,lăsand liberă către cealaltă o curte foarte îngustă, prin care continuă să se facă accesul in casă. Nu exista deci curţi din faţă şi din spate, ca in lotizările englezeşti-de exemplu-ci curţi adanci care lasă să pătrundă privirea pană în fundul parcelei,stabilind astfel un filtru între spaţiul străzii şi cel privat şi interior al casei.’’ Orasul transparent-Stefan Ghenciulescu
Rezolvarea poziţionării pe lot porneşte de la amplasarea caselor de tip vagon din Bucureşti.Fronturi continue unde curţile sunt interioare,fiecare cu propria grădina deschisă către stradă,fiind ordonate perpendicular pe drum ,intrarea în curte făcanduse prin lateral. Contrar acestui fapt,evidenţiez curtea creand un spaţiu intim,care este separat de drum prin aşezarea casei de tip vagon paralelă cu aceasta,creand astfel transparenţa de la spaţiul urban către spaţiul privat.Cu această limită liniară şi rigidă marchez zonele intermediare, astfel zis creez 3 tipuri de spaţii:spaţiul public-semi public – privat.
* student în anul III, Universitatea Tehnică Cluj Napoca, Facultatea de Arhitectură şi Urbanism
** proiect notat cu nota 10 în anul 2009
Centru cultural de arte vizuale** (Arhitext nr. 3/2011)
BERDAN ALEXANDRA-IOANA*
Una din trăsăturile fundamentale ale ţesutului urban bucureştean este “transparenţa”. Aceasta este dată de împletirea golului cu plinul, din care se obţin diverse suprapuneri de planuri vizuale. Golul, sau spatiul “dintre” îşi are, în mod teoretic, originea acolo unde condiţiile sunt imprecise, ambigue, confuze, sau incerte.
Situl dat, situat între splaiul Independenţei şi strada Gutenberg, prezintă o serie de caracteristici extrem de particulare: apatenenţa la un ţesut tradiţional, prezenţa unei case vechi în interiorul sitului, frontul continuu şi relativ înalt al vecinătăţilor, prezenţa unei pieţe publice, folosită acum ca parcare auto, a Bisericii Sfântul Ilie Gorgani şi a râului Dâmboviţa.
Eclectismul Bucureştiului, succesiunea rapidă a “straturilor” istorice, a dat naștere unor spații care, nefiind reziduale, sunt spaţii substanţiale care nu separă ci leagă diferitele elemente construite între ele: curtea interioară, porticul, gangul, pasajul. Proiectul a rezultat din reinterpretarea unui ţesut urban vechi, şi a acestor tipologii de spaţii publice şi semi-publice.
Volumele compacte, obţinute prin extrudarea vechilor loturi urbane, sunt apoi sculptate de vecintătăţi, de spaţiul public, neconstruit , rezultând astfel o împletire gol şi plin, de vechi şi nou, care dă naştere unor perspective controlate prin cladirea nouă (oraşul vechi este lăsat să se vadă sau este ascuns). Ia naştere astfel un ansamblu coerent şi unitar de volume, legate între ele de spaţiile „dintre”.
Pentru că întregul este mai mult decât suma părţilor, clădirea aparent frangmentată are o funcţionare unitară. Diferitele funcţiuni pe care le adaposteşte sunt completentare şi potenţează rolul de activator urban şi comunitar (cafenele, zona comerciala, centru de studii, săli de reuniuni, galerii de artă pentru expoziţii permanente şi temporare, bibliotecă).
La nivel de imagine urbană s-a optat de asemenea pentru continuitate, reinterpretându-se caracteristicile frontului existent: masivitatea aparentă, verticalitatea, uniformitatea - prin folosirea unui material contemporan ( U-glass). Sticla translucidă si cea clară duc mai departe acest joc al transparenţelor.
* studentă an V, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism « Ion Mincu », Facultatea de Arhitectură
** proiect notat cu nota 10 în anul 2010
Una din trăsăturile fundamentale ale ţesutului urban bucureştean este “transparenţa”. Aceasta este dată de împletirea golului cu plinul, din care se obţin diverse suprapuneri de planuri vizuale. Golul, sau spatiul “dintre” îşi are, în mod teoretic, originea acolo unde condiţiile sunt imprecise, ambigue, confuze, sau incerte.
Situl dat, situat între splaiul Independenţei şi strada Gutenberg, prezintă o serie de caracteristici extrem de particulare: apatenenţa la un ţesut tradiţional, prezenţa unei case vechi în interiorul sitului, frontul continuu şi relativ înalt al vecinătăţilor, prezenţa unei pieţe publice, folosită acum ca parcare auto, a Bisericii Sfântul Ilie Gorgani şi a râului Dâmboviţa.
Eclectismul Bucureştiului, succesiunea rapidă a “straturilor” istorice, a dat naștere unor spații care, nefiind reziduale, sunt spaţii substanţiale care nu separă ci leagă diferitele elemente construite între ele: curtea interioară, porticul, gangul, pasajul. Proiectul a rezultat din reinterpretarea unui ţesut urban vechi, şi a acestor tipologii de spaţii publice şi semi-publice.
Volumele compacte, obţinute prin extrudarea vechilor loturi urbane, sunt apoi sculptate de vecintătăţi, de spaţiul public, neconstruit , rezultând astfel o împletire gol şi plin, de vechi şi nou, care dă naştere unor perspective controlate prin cladirea nouă (oraşul vechi este lăsat să se vadă sau este ascuns). Ia naştere astfel un ansamblu coerent şi unitar de volume, legate între ele de spaţiile „dintre”.
Pentru că întregul este mai mult decât suma părţilor, clădirea aparent frangmentată are o funcţionare unitară. Diferitele funcţiuni pe care le adaposteşte sunt completentare şi potenţează rolul de activator urban şi comunitar (cafenele, zona comerciala, centru de studii, săli de reuniuni, galerii de artă pentru expoziţii permanente şi temporare, bibliotecă).
La nivel de imagine urbană s-a optat de asemenea pentru continuitate, reinterpretându-se caracteristicile frontului existent: masivitatea aparentă, verticalitatea, uniformitatea - prin folosirea unui material contemporan ( U-glass). Sticla translucidă si cea clară duc mai departe acest joc al transparenţelor.
* studentă an V, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism « Ion Mincu », Facultatea de Arhitectură
** proiect notat cu nota 10 în anul 2010
Friday, 10 June 2011
O lună stagiu de practică în Germania!
Îndrazneşte! şi cea mai bună prezentare realizată în Nemetschek Allplan va câştiga un stagiu de practică de o luna în Germania!
Aşadar, dacă proiectul tău a fost notat de profesor cu o nota între 8 şi 10, iar planşa de prezentare este realizata în Nemetschek Allplan (A1, format .pdf), Îndrazneşte! şi nu numai că ai şansa ca proiectul tău să fie publicat în Arhitext, dar participi automat la secţiunea specială Nemetschek Allplan. Poţi câştiga o lună de practică în unul dintre birourile de arhitectură din Germania!
Consultă regulamentul sau blogul concursului şi înscrie-te în concurs!
Dacă proiectul tău va fi ales printre primele cele mai bune proiecte nominalizate şi publicate în Arhitext eşti invitatul nostru la Festivalul Internaţional Arhitext Fluenţe să fii prezent la deschiderea Expoziţiei Îndrazneşte! în cadru căruia se va afla şi proiectul tau!
Friday, 6 May 2011
Indrazneste!, ai acum un motiv in plus
Sansele sa fii unul dintre castigatorii Indrazneste! au crescut. La finalul concursului, pe langa premiile oferite celor mai bune 5 proiecte selectate si publicate in revista Arhitext, va fi acordat un Premiu Special oferit de Nemetschek Romania.
Premiul va fi oferit pentru Cea mai buna prezentare Allplan, adica va fi premiata cea mai buna plansa de prezentare a proiectului inscris in concursul Indrazneste! realizata in programul
Allplan Nematschek.
E important de stiut ca in competitia pentru castigarea acestui premiu vor intra automat toate proiectele inscrise in concursul Indrazneste! si realizate in programul Allplan Nemetschek.
Premierea va avea loc intre 7-9 octombrie la Timisoara, in cadrul Festivalului International Fluente! In cadrul acestui Festival va fi organizata si expozitia Indrazneste! care va cuprinde proiectele castigatoare din prima si a doua editie a concursului (2010 si 2011).
Descarca noul regulament pentru mai multe detalii si trimite-ne cele mai bune proiecte realizate de tine respectand
deadline-urile stabilite!
Castigatorii Indrazneste! vor fi premiati cu publicatii si abonamente Arhitext, cuttere si produse iCut percum si cu licente educationale Nemetschek!
Premiul va fi oferit pentru Cea mai buna prezentare Allplan, adica va fi premiata cea mai buna plansa de prezentare a proiectului inscris in concursul Indrazneste! realizata in programul
Allplan Nematschek.
E important de stiut ca in competitia pentru castigarea acestui premiu vor intra automat toate proiectele inscrise in concursul Indrazneste! si realizate in programul Allplan Nemetschek.
Premierea va avea loc intre 7-9 octombrie la Timisoara, in cadrul Festivalului International Fluente! In cadrul acestui Festival va fi organizata si expozitia Indrazneste! care va cuprinde proiectele castigatoare din prima si a doua editie a concursului (2010 si 2011).
Descarca noul regulament pentru mai multe detalii si trimite-ne cele mai bune proiecte realizate de tine respectand
deadline-urile stabilite!
Castigatorii Indrazneste! vor fi premiati cu publicatii si abonamente Arhitext, cuttere si produse iCut percum si cu licente educationale Nemetschek!
Subscribe to:
Posts (Atom)