Friday, 15 March 2013

Bibliotecă de Arhitectură în Roma*(Arhitext Nr.1/2013)





Odată cu decernarea titlului de Doctor Honoris Causa domnului Profesor Arhitect Kenneth Frampton în mai 2010 la UAUIM acesta a ținut o conferință cu titlul «Megaform as urban landscape». Undeva la mijlocul conferinței acesta relatează o întâmplare care a avut loc la o altă conferința la care a participat:
Se face că, părăsind conferința, împarte spațiul comun și plin de tensiune al liftului cu arhitectul Frank Gehry, pe care acesta îl criticase în nenumărate rânduri în scrierile sale. Gehry intră în vorbă cu Frampton și îi propune o întâlnire în care să încerce fiecare să‑l înțeleaga pe celălalt, între ei existând clar o tensiune ce trebuia rezolvată. Frampton acceptă politicos, dar ne relatează cu un zâmbet pe buze că această întâlnire nu va avea loc niciodată, desconsiderându‑l total pe Gehry.





Acest mod de a gestiona tensiunile ce apar în cadrul breslei este un exemplu clar de proastă comunicare între părți. Cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, adevărul probabil este undeva la mijloc, fiecare având dreptate și în același timp greșind asupra anumitor factori. Ofensele și egourile nu își au locul într‑un cadru atât de complex. Proiectul își propune medierea discuției contemporane despre arhitectura, alegând detașarea de părțile participante și arbitrând echidistant partida. O bibliotecă de arhitectură (amplasată într‑un oraș care parcă a refuzat modernizarea și vis‑a‑vis de una din puținele opere de arhitectură contemporană ale Romei: MAXXI‑ul lui Zaha Hadid‑care a tratat un sit simetric) este locul perfect în care, la nivelul breslei, dar și în spațiul public amenajat deasupra, se pot discuta și ulterior soluționa problemele arhitecturii contemporane. Putând fi considerată ca un mic Master‑Plan, soluția încearcă detașarea de ceea ce înseamnă o clădire industrială păstrată și restaurată de pe sit sau construcția unei clădiri la capătul opus: nouă și cu un limbaj arhitectural contemporan discutabil. Să‑i dăm lui Zumthor cele 3 clădiri recuperate de pe sit să le restaureze și să le învie, lui Foster clădirea din capătul opus al sitului să construiască un turn cu noile metode de design parametric, iar noi să ne așezăm undeva între cele 2 intervenții, învățând de la ambii și criticându‑i constructiv în același timp.

*Autor: Ștefan Adrian Nechita, student al Facultății de Arhitectură din cadrul Univeristății de Arhitectură și Urbanism «Ion Mincu», București. Proiect notat cu nota 10  în anul 2011.

No comments:

Post a Comment