Odată cu decernarea
titlului de Doctor Honoris Causa domnului Profesor Arhitect Kenneth Frampton în
mai 2010 la UAUIM acesta a ținut o conferință cu titlul «Megaform as urban
landscape». Undeva la mijlocul conferinței acesta relatează o întâmplare care a
avut loc la o altă conferința la care a participat:
Se face că, părăsind
conferința, împarte spațiul comun și plin de tensiune al liftului cu arhitectul
Frank Gehry, pe care acesta îl criticase în nenumărate rânduri în scrierile
sale. Gehry intră în vorbă cu Frampton și îi propune o întâlnire în care să
încerce fiecare să‑l înțeleaga pe celălalt, între ei existând clar o tensiune
ce trebuia rezolvată. Frampton acceptă politicos, dar ne relatează cu un zâmbet
pe buze că această întâlnire nu va avea loc niciodată, desconsiderându‑l total
pe Gehry.
Acest mod de a
gestiona tensiunile ce apar în cadrul breslei este un exemplu clar de proastă
comunicare între părți. Cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, adevărul
probabil este undeva la mijloc, fiecare având dreptate și în același timp greșind
asupra anumitor factori. Ofensele și egourile nu își au locul într‑un cadru
atât de complex. Proiectul își propune medierea discuției contemporane despre
arhitectura, alegând detașarea de părțile participante și arbitrând echidistant
partida. O bibliotecă de arhitectură (amplasată într‑un oraș care parcă a
refuzat modernizarea și vis‑a‑vis de una din puținele opere de arhitectură
contemporană ale Romei: MAXXI‑ul lui Zaha Hadid‑care a tratat un sit simetric)
este locul perfect în care, la nivelul breslei, dar și în spațiul public
amenajat deasupra, se pot discuta și ulterior soluționa problemele arhitecturii
contemporane. Putând fi considerată ca un mic Master‑Plan, soluția încearcă
detașarea de ceea ce înseamnă o clădire industrială păstrată și restaurată de
pe sit sau construcția unei clădiri la capătul opus: nouă și cu un limbaj
arhitectural contemporan discutabil. Să‑i dăm lui Zumthor cele 3 clădiri
recuperate de pe sit să le restaureze și să le învie, lui Foster clădirea din
capătul opus al sitului să construiască un turn cu noile metode de design
parametric, iar noi să ne așezăm undeva între cele 2 intervenții, învățând de
la ambii și criticându‑i constructiv în același timp.
*Autor: Ștefan Adrian
Nechita, student al Facultății de Arhitectură din cadrul Univeristății de
Arhitectură și Urbanism «Ion Mincu», București. Proiect notat cu nota 10 în anul 2011.
No comments:
Post a Comment