Centru de întreţinere fizică, Băile Şugaş* (Arhitext Nr. 6/2012))

Centrul de întreţinere fizică din Băile Şugaş, zona Sfântu Gheorghe este o regândire a funcţionării staţiei şi un experiment de integrare pe o pantă parţial împădurită  într-o staţiune alcătuită din câteva căsuţe, două pârtii de schi şi multe izvoare minerale pentru probleme locomotorii, dar care sunt nevalorificate. Identitatea locului în momentul curent este definită de o perspectivă a unei insule cu brazi, perspectivă ce se înrădăcinează în conştiinţa orăşenilor despre Băile Şugaş.

Băile Şugaş era o staţiune balneară în perioada austro-ungară, dezvoltată corespunzător culturii băilor din acea perioadă, ce presupunea o organizare pavilionară. Şi plimbarea în aer liber între aceste pavilioane era parte a tratamentului. O astfel de dispunere nu ar mai satisface cerinţele oamenilor de astăzi. Ceea ce am preluat însă este ideea de «a fi între...» între topografie şi construcţie, între interior şi exterior, între natură şi construcţie, între pământ şi construcţie. 

Staţia având deja un centru de iarnă, am hotărât crearea unui centru de vară în vale, într-o zonă momentan ruinată, accentuând axul apelor minerale. Am definit de asemenea un spaţiu de sosire în localitate, prin opţiunea pentru o zonă belvedere-picnic acoperită, legându-l astfel cu centrul de vară.

Intenţia mea era aceea de a păstra şi a accentua zona reprezentativă. Clădirea îşi afirmă astfel prezenţa mai mult printr-un turn, acesta fiind elementul definitoriu al construcţiei peisajul natural, completând însă şirul brazilor. Iar marea masă a clădirii se dezvoltă topografic, pe linia curbelor de nivel. Volumele de 1-2 niveluri sunt aşezate treptat în şi pe teren. Acestea sunt legate între ele în partea cea mai scurtă, zona de circulaţie fiind menită să facă trecerea între construcţie şi zona protejată. Pe aceste construcţii se formeză terase, oferind platforme orizontale în acest cadrul montan, definind diverse spaţii deschise şi semideschise pentru a favoriza o exploatare cât mai diversă a relaţiei om-natură.

La nivelul materialităţii am optat pentru betonul aparent buceardat, pentru a păstra caracterul brut al acestei atmosfere montane şi pentru a accentua proximitatea faţă de natură şi pământ.

*Autor: Ilyés Zsuzsa, student al Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din Cluj-Napoca.

Proiect de diplomă notat cu nota 9,16 în anul 2012