Sală de sport* (Arhitext Nr. 6/2012)

Tema proiectului vine să întregească infrastructura sportivă a orașului Cluj-Napoca, completând-o cu facilitățile destinate competițiilor indoor de atletism și pregătirii atleților în decursul sezonului rece. Particularitățile unei arene de acest fel sunt date de dimensiunile mari ale suprafeței pistei și de complexul circuit funcțional pe care îl adăpostesc. Dimensiunile pistei creează necesitatea unor deschideri mari ale structurii și obligă la utilizarea unor soluții tehnologice performante. Respectarea diferitelor fluxuri funcționale, organizarea circuitului sportivilor și a facilităților ce le revin, al celui al oficialităților, al personalului administrativ, circuitul și facilitățile pentru spectatori, precum şi rezolvarea lor eficientă și arhitectural valoroasă, au constituit o provocare și premisa unui exercițiu captivant.

Periferia orașului cu elementele sale vizuale naturale – prezența râului Someș, dealul Hoia și pădurea sa – au constituit baza conceptuală a proiectului. Ne-am dorit o volumetrie care să preia liniile arcuite ale peisajului, meandrele râului și înlănțuirea ondulată  a coamelor dealului – o integrare prin interpretarea caracteristicilor vizuale ale contextului. O prezență regizată a obiectului arhitectural, care se raportează și se prezintă diferit spre vecinătăți: o colină verde spre vest, un val de sticlă și metal spre râu pe de o parte și spre principala arteră de circulație pe de altă parte; în sfârșit, o imagine simetrică spre piața ce-l desparte de Aquaparc-ul învecinat. În ansamblu, o formă dinamică, ca o metaforă a mișcării atletului în plin efort. 

Dialogul spațial major este creat de raportul dintre sala de atletism propriu-zisă și spațiul de primire al spectatorilor; acesta din urmă este un foaier organizat pe 3 niveluri, un spațiu de dimensiuni mari, corespunzător unei arene de 5000 de locuri. Un spaţiu interior poliform, prin jocul supantelor, al suprafețelor de sticla, coagulat in jurul unei scări semicirculare care conduce până către nivelul al doilea al restaurantului.

La nivel urban, sala de atletism se înscrie în sit prin diversele amenajări care permit atât accesul, pietonal și auto, cât și crearea unor zone de promenadă și destindere – zone populate de mici pavilioane, ca o reverberație formală a volumetriei principale. Această amprentă urbană este liantul între sală, aquaparc-ul preconizat în imediata apropiere, infrastructura de transport a orașului și cadrul natural existent. În concluzie: un proiect despre spații publice, sport și identitate a locului.

*Autori: Nechita Adrian şi Florin Gavrilas, studenţi în cadrul Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din Cluj-Napoca.

Proiect notat cu nota 10 în anul şcolar 2012.

Locuinţă individuală în Braşov* (Arhitext Nr. 6/2012)

Prin proiectul propus se urmăreşte realizarea unei locuinţe individuale de nivel mediu pe un teren aflat în intravilanul oraşului Braşov – strada Învăţătorilor din cartierul Schei.

Soluţia iniţiată doreşte să se depărteze de spiritul tradiţional şi să ofere o interpretare originală a noţiunii de casă. Casa ancestrală se defineşte prin delimitarea strictă a grădinii de casă, având corespondent în binomul casă – grădina. Aşadar, cartierul, privit în ansamblul, ar putea fi interpretat ca o înşiruire de secvenţe casă – grădină. Locuinţa propusă porneşte de la ideea unei succesiuni de secvenţe casă – grădină – casă – grădină, dar în cadrul aceleiaşi parcele; cu alte cuvinte, am încercat o fragmentare a casei convenţionale compacte, prin răsfirarea corpurilor locuinţei pe parcelă şi intercalarea unor mici oaze de verdeaţă.

În acest mod, se creează trei secvenţe de grădini, fiecare având utilitatea sa; grădina aflată spre stradă are caracterul unui spaţiu semi-privat, fiind un tronson de acces spre casă dinspre alee; secvenţa verde cuprinsă între cele două corpuri reprezintă o extensie a casei, facilitând o apropiere de natură, întrucât grădina poate deveni cu uşurinţă casă, la fel cum locuinţa poate deveni grădină; de altfel, acesta joacă rolul unui spaţiu de comunicare între camera de zi şi bucătărie – mai exact, transparenţa pereţilor face ca acea porţiune de grădină dintre cele două corpuri să îşi piardă caracterul strict de spaţiu verde, devenind un spaţiu special. Cea de-a treia grădină are o alură mai intimă, fiind totodată o extindere a spaţiului de joacă pentru copii situat la etajul I; transparenţa coridorului care leagă camerele copiilor permite contemplarea peisajului şi a munţilor într-un moment de relaxare petrecut în hamacul din această curte. 

Parterul adăposteşte astfel camera de zi – cu un spaţiu decalat pe înălţime, care permite crearea unor gradene, bucătăria şi un grup sanitar; etajul I dedicat copiilor, găzduind două dormitoare şi spaţiul de joacă, studiu şi relaxare. Ultimul etaj al corpului mare găzduieşte dormitorul matrimonial care beneficiază de o terasă ce permite contemplarea întregii panorame.

Prin urmare, dispunerea aerată a corpurilor locuinţei, intercalarea acestora cu mici spaţii verzi de relaxare şi legătura directă a fiecărei camere cu o altă porţiune de grădină constiuie o interpretare inedită a conceptului de casă în Scheii Braşovului.

*Autor : Lupan Ştefania Ioana, studentă a Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din Cluj-Napoca.

Proiect notat cu nota 8 în anul 2012.

Teatru de păpuşi şi centru de creaţie* (Arhitext 6/2012)

Situl se află în cartierul Zorilor din Cluj, la intersecţia străzii Observatorului cu strada Lunii. În ceea ce priveşte funcţiunile prezente în zonă, la est şi la vest sunt locuinţe colective cu parter comercial, iar la nord întâlnim atât funcţiunea de sănătate publică (Spitalul de Recuperare) cât şi cea de locuinţe colective.

Strada Observatorului este una din arterele majore de circulaţie din oraş, motiv pentru care am optat pentru retragerea faţă de aceasta, completând fâşia de vegetaţie dinspre est şi vest. Clădirea este compusă din două volume ce definesc o curte interioară, spre care se deshid foaierul teatrului, holul centrului de creaţie şi atelierele. Curtea interioară a luat naştere şi din necesitatea unui spaţiu exterior protejat, intim şi uşor de supravegheat.

Accesul principal în zona teatrului este orientat spre intersecţie şi este precedat de o piaţă de primire. De asemenea, intrarea este adăpostită de consola care găzduieşte funcţiunea de alimentaţie publică şi care priveşte spre micul parc situat de partea cealaltă a intersecţiei.  Accesul la atelierele de creaţie se face prin porticul care conectează spaţiile exterioare de primire ale celor două funcţiuni şi care diluează limitele dintre dintre acestea, respectiv dintre interior şi exterior.

Diferenţele de nivel ale sitului au favorizat separarea funcţională dintre zona teatrului şi cea a atelierelor – acestea aflându-se la cote diferite – şi au favorizat accesul la terasa circulabilă.

* Autori: Andrei Bacoşcă şi Lázár Csaba, studenţi ai Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din Cluj-Napoca.

Proiect notat cu nota 9 în anul 2012. 

Centru de întreţinere fizică, Băile Şugaş* (Arhitext Nr. 6/2012))

Centrul de întreţinere fizică din Băile Şugaş, zona Sfântu Gheorghe este o regândire a funcţionării staţiei şi un experiment de integrare pe o pantă parţial împădurită  într-o staţiune alcătuită din câteva căsuţe, două pârtii de schi şi multe izvoare minerale pentru probleme locomotorii, dar care sunt nevalorificate. Identitatea locului în momentul curent este definită de o perspectivă a unei insule cu brazi, perspectivă ce se înrădăcinează în conştiinţa orăşenilor despre Băile Şugaş.

Băile Şugaş era o staţiune balneară în perioada austro-ungară, dezvoltată corespunzător culturii băilor din acea perioadă, ce presupunea o organizare pavilionară. Şi plimbarea în aer liber între aceste pavilioane era parte a tratamentului. O astfel de dispunere nu ar mai satisface cerinţele oamenilor de astăzi. Ceea ce am preluat însă este ideea de «a fi între...» între topografie şi construcţie, între interior şi exterior, între natură şi construcţie, între pământ şi construcţie. 

Staţia având deja un centru de iarnă, am hotărât crearea unui centru de vară în vale, într-o zonă momentan ruinată, accentuând axul apelor minerale. Am definit de asemenea un spaţiu de sosire în localitate, prin opţiunea pentru o zonă belvedere-picnic acoperită, legându-l astfel cu centrul de vară.

Intenţia mea era aceea de a păstra şi a accentua zona reprezentativă. Clădirea îşi afirmă astfel prezenţa mai mult printr-un turn, acesta fiind elementul definitoriu al construcţiei peisajul natural, completând însă şirul brazilor. Iar marea masă a clădirii se dezvoltă topografic, pe linia curbelor de nivel. Volumele de 1-2 niveluri sunt aşezate treptat în şi pe teren. Acestea sunt legate între ele în partea cea mai scurtă, zona de circulaţie fiind menită să facă trecerea între construcţie şi zona protejată. Pe aceste construcţii se formeză terase, oferind platforme orizontale în acest cadrul montan, definind diverse spaţii deschise şi semideschise pentru a favoriza o exploatare cât mai diversă a relaţiei om-natură.

La nivelul materialităţii am optat pentru betonul aparent buceardat, pentru a păstra caracterul brut al acestei atmosfere montane şi pentru a accentua proximitatea faţă de natură şi pământ.

*Autor: Ilyés Zsuzsa, student al Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism din Cluj-Napoca.

Proiect de diplomă notat cu nota 9,16 în anul 2012