Fii voluntar la Festivalul International Arhitext Fluente!

Alatura-te echipei Arhitext pentru organizarea Festivalului International Arhitext Fluente, intre 6-10 octombrie la Timisoara. Impreuna vom pune la punct toate detaliile legate de evenimentele din cadrul acestui Festival: expozitii nationale si internationale, dezbateri si conferinte sustinute de arhitecti romani si straini, lansari de carte, expozitii studentesti si mese rotunde. Vei avea ocazia sa lucrezi si sa interactionezi cu invitatii speciali prezenti la Festival (Simon Mariann, Platforma 9.81, Kai Vockler,  Bogdan Ghiu, Svetlana Boym, Vlad Gaivoronschi, Bogdan Ghiu, Arpad Zachi, Adrian Ionaşiu, Dana Vais ş.a) si sa fii prezent la unul dintre cele mai importante evenimente de arhitectura din acest an. La final vom fi cu totii bucurosi ca am contribuit la reusita lui, iar tu vei fi premiat cu diploma de participare si reviste Arhitext!  

Fii alaturi de noi! Scrie-ne pe festival@arhitext.com si urmareste-ne pe www.arhitext.com si Facebook: Fundatia Arhitext!

*voluntarii Fluente vor beneficia de transport si cazare pe toate perioada Festivalului!
Selectia voluntarilor va fi facuta pe baza de CV. Voluntarii selectati vor fi anuntati pana pe data de 20 septembrie!

Gala de premiere Îndrăzneşte! 2011

Elegie pentru un zid de piatra şi caramidă. Intervenţie de punere în valoare a Palatului Voievodal «Curtea Veche»** (Arhitext nr 4/2011)

FĂLCUŢĂ IULIA PAULA* SEMNIFICAŢIE. MĂRTURIE Ansamblul Muzeal Curtea Veche, zona sudică a ceea ce ar trebui să fie Centrul Istoric al Bucureştiului constituie astăzi un mare semn de întrebare, atât pentru specialişti, cât şi pentru bucureşteanul de rând - care în 2011 nu are o imagine clară a nucleului de dezvoltare a oraşului său. Imaginea dezolantă de astăzi nu spune nimic despre cetăţuia construită de meşterii braşoveni aduşi de Vlad Ţepes, sau despre întâmplările cu iz romantic petrecute la curtea unor mari domnitori valahi: Matei Basarab sau Constantin Brâncoveanu. O privire fugara asupra ruinelor de astăzi duce cu gândul mai degrabă spre perioada de declin a Curţii, dar şi a societăţii bucureştene în timpul domniilor fanariote: nepăsare, dezordine, ruină. Proiectul încearcă să redea spaţiul ramas în urma dezvoltării ulterioare a oraşului, uzului cotidian, transformându-l într-un loc trăit. FUNCŢIUNE - CENTRU CULTURAL Apare nevoia unei structurări mai bune a traseului de vizitare şi apariţia unor funcţiuni secundare. Centrul cultural Curtea Veche e compus din două componente funcţionale majore: expunere (muzeul, spaţii de proiecţie) şi componente anexe (cafenea, librărie). Muzeul este adresat unui public majoritar turistic, dar poate fi folosit pentru a dezvolta activităţi neconvenţionale, evenimente de amploare, concerte, spectacole de teatru experimental, dans contemporan sau programe pentru copii. În tot acest timp, ruina este pusă în valoare ca fundal al acestor evenimente. Materie şi document, el este permanent prezent. Încercând să aratăm materia, salvăm monumentul ataşat ei, istoria locurilor şi a locuitorilor. INTERVENŢIE Acest sit a fost divizat, răscolit şi apoi adunat la un loc, având aproape 12 etape şi tipuri de zidărie, bolovani de râu. Intervenţia este evidenţiată coerent, prin contrast, dar la nivel de textură va aminti de ţesătura metalică a armurilor. Modul de realizare a intervenţiei ar trebui să ia în considerare puţinul material original păstrat şi prezentarea obiectivă a fiecărei etape în parte.(traseu cronologic) Principii ale intervenţiei: reversibilitate (materiale şi tehnici care să permită eventuale reveniri); discreţie (proporţii ipotetice ale volumului iniţial, materiale usoare); protecţie (ploaie, însorire), intervenţie temporară (fiind o ruina deschisă, intervenţia protejează doar parţial de factorii climatici, astfel pe timpul iernii acoperirea de panză şi elementele de mobilier vor fi îndepărtate). *student absolvent, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism «Ion Mincu», Facultatea de Arhitectură de interior, secţia Design interior **proiect de diplomă

notat cu nota 9.41

Piaţă în Nyírbátor** (Arhitext nr 4/2011)

ILYÉS ZSUZSA* Nyírbátor este un orăşel din Estul Ungariei cu două biserici istorice definitorii. S-a pus de mai mult problema legării acestor monumente cu o alee, problemă care este una delicată, întrucât acestea sunt destul de depărtate, dar şi întrerupte de zone cu diferite dotări. Deci legarea lor nu este una concretă, uşor vizibilă. Proiectul prezentat este o parte a unei propuneri pentru această alee, realizată în echipă la începutul semestrului. Propunerea la nivelul întregii alei se bazează pe legarea celor două monumente prinr- un şir de clădiri cu diferite funcţiuni, care se integrează în contextul apropiat atât volumetric, cât şi funcţional. Volumele amplasate dau o pulsare spaţiilor, dar funcţionează şi ca elemente de reper pe parcursul drumului. Unificarea diferitelor cădiri se realizează printr-un perete plantat, care are caracter diferit în funcţie de caracterul spaţiilor. Situl studiat de mine este o parcelă lungă cu un capăt mai lat, poziţionat între locuinţe unifamiliare. Capătul parcelei se deschide spre un spaţiu liber din faţa şcolii generale a oraşului. În aceste condiţii consideram important închiderea spaţiilor spre locuinţe, accentuarea linearităţii, deschiderea spre spaţiul liber amintit, precum şi exploatarea perspectivei oferite de una dintre biserici. În lungul locuinţelor unifamiliare am propus mici magazine, precum o brutărie, măcelărie, magazin de lapte etc.. Acestea, cuplate câte două, dau naştere unor curţi interioare, cu acoperiş verde. În faţa magazinelor propriu-zise se află peretele plantat, având caracter de arcadă. Astfel se creează un volum închis, care protejează acustic locuinţele din jur. Peretele verde ajută la marcarea intrărilor magazinelor, dar se poate transforma şi în loc de şedere, în loc de vânzare propriu-zis, precum şi în loc de depozitare. La capătul parcelei se află o grădinărie, limitată de o clădire cu două niveluri. Acesta reprezintă de fapt punctul focal al ansamblului. Este compusă din două volume distincte: o ceainărie şi ierbărie, legat mai mult de grădinărie, precum şi un bistro şi bufet de ştrudel, care se deschide spre spaţiul liber amintit şi spre piaţă. Zona pieţei - delimitată de grădinărie printr-un mobilier urban, care oferă spaţiu pentru vânzarea bunurilor – va fi situat sub acoperiş, care leagă cele două volume a clădirii de capăt. Este marcată şi de un element vertical: un copac, care penetrează acoperişul deasupra pieţei, marcând clar prezenţa acesteia în peisaj. *student an V, Universitatea Tehnică Cluj- Napoca, Facultatea de Arhitectură şi Urbanism **proiect notat cu nota 10, în anul 2010

Muzeu de Arheologie** (Arhitext nr 4/2011)

ALESEEI IOANA, LUPSE MIHAI GHEORGHE* Tema proiectului de la anul V porneşte de la nevoia de spaţiu a muzeului de istorie, datorat numărului mare de artefacte găsite pe siturile arheologice din Transilvania dar şi moştenirilor oraşului Cluj-Napoca, oraş cu o istorie de 2 milenii. Denumirea programului este cea de muzeu de arheologie şi presupune o serie de funcţiuni principale: expoziţii permanente, expoziţii temporare, un auditorium de 200 de persone, lapidariu, spaţii de cercetare, arhivare şi restaurare, o biblioteca şi un spaţiu de expunere exterior. Pentru proiect au fost alocate două parcele pe strada Mihai Kogalniceanu, una suprapunându-se cu o clădire parter, monument istoric. Strada, situată la marginea sudică a fostei incinte medievale, are pe parcursul ei o serie de monumente istorice ocupate cu prepoderenţă de funcţiuni de învăţământ dar şi instituţii publice, culminând în capătul estic cu Biserica Reformată în stil gotic şi statuia Sfântului Gheorghe. Un alt element determinant al sitului este Bastionul Croitorilor situat în imediata apropiere. Aceste vecinătăţi valoroase au devenit constituenţi în conceptul nostru care a pornit de la ideea de legatură vizuală şi conceptuală între biserică şi bastion, dar în primul rând între vechi şi nou. Dorim să realizăm, prin volumele propuse, această legatură între etapele istorice, definite atât ca obiect de arhitectură cât şi ca semnificaţie. Toate acestea sunt considerate exponate, într-un spaţiu verde expoziţional şi unul pietonal, la nivelul străzii şi a curţii exterioare a muzeului. Parterele celor două construcţii sunt rezolvate simplu, în formă de “L”, având accesele principale continuate cu spaţii ample de primire ce invită în zone expoziţionale, auditorium şi biblioteca şi mediateca în cazul contrucţiei secundare. Corpul principal al muzeului, cel din spatele bisericii, găzduieşte expoziţiile principale. Intrarea se face de pe strada Baba Novac, având la parter o zonă info, zona de expoziţie permanentă şi un magazin. La subsol avem expoziţia temporara şi o cafenea ce se continuă cu o curte mai intimă, coborâtă la nivelul subsolului, care invită mai departe într-un spaţiu expoziţional în curtea Bisericii Reformate. La etaj se continuă expoziţia permanentă, aceasta fiind iluminată zenital. Volumetric, etajul este dominat de o directie materializată printr-un tub opac ce marchează cele două intrări şi susţine această legătură vizuală între vechi şi nou, provocând un impuls la nivelul volumetric al construcţiei de vis -a-vis. *studenţi anul V, Facultatea de Arhitectură şi Urbanism, Cluj-Napoca **proiect notat cu nota 9, în anul 2011

Teatru experimental** (Arhitext nr 4/2011)

BAGOSI KATALIN* În urma încercărilor revitalizării teatrului clasic,apar tendinţe modificatoare în regizare,scenografie,şi nu în ultimul rând in arhitectură.Dorinţa de a schimba într-un teatru posibil,dezvăluie mai multe abordări.Una,reuşită, este cuplarea a mai multor funcţiuni în centre culturale,care rezultă poli animate de mulţimea vizitatorilor pe tot parcursul zilei.Ele beneficiază de'zone de zi',cu funcţiuni de relaxare,culturalizare,şi de 'zone de seară',unde se organizează evenimente,spectacole deosebite. În cadrul proiectului de diplomă am încercat,şi eu,să creez un pol de atracţie,teatrul fiind amplasat în circuitul pietonal major.Accesibil din strada Republicii,axa care leagă Gara de Nord de centrul istoric,obiectul rămâne protejat de Parcul Petofi.Vegetaţia prelungindu-se pe clădire,oferă noi posibilităţi de exploatare a legăturii interior-exterior.Tratarea arhitecturală încearcă să ofere o simbioză,între viaţa cotidiană şi centru cultural.Deschiderea într-o mică piaţetă scufundată,face posibilă realizarea unor evenimente în aer liber(expoziţii,manifestări);totodată oferă legătura cheie între circulaţia pietonală şi acces principal.Propunerea unui spaţiu de spectacol multifuncţional,oferă alternativă pentru toate evenimentele culturale din oraş.Posibilitatea desfăşurării oricărei manifestări(teatru,concert,dans,film),s-a realizat cu ajutorul unei arhitecturi modulare şi tehnologizate,sala de spectacole am dotat-o cu o podea impărţită,matriceală,care se poate modela după orice configuraţie dorită.Relaţia accentuată dintre parc şi clădire generează spaţii de recreere,nu doar pentru spectatori,dar şi pentru protagonişti în timpul repetiţiilor.Zonele verzi,accesibile din interiorul construcţiei,se întind pe toată suprafaţa acoperişului în pantă,ele sunt deschise şi circuitului pietonal adiacent. Prin tratarea faţadelor şi a acoperişului într-o maniera 'vie',am încercat să subliniez faptul că orice construcţie trăieşte doar cu ajutorul oamenilor.Aş dori ca această 'faţă verde' a teatrului,să reflecte permanent o activitate interioară,devenind 'o grădină verticală a oraşului'. Proiectul oferă un amplasament cultural,si nu numai, pentru menţinerea şi împrospătarea relaţiilor interumane.Tehnologia şi paginile internet de socializare,ne izolează într-o lume ireală.Propunerea încearcă să susţină o conexiune tangibilă,care,după părerea mea,este una dintre puţinele noastre şanse de a supravieţui virtualităţii. * student absolvent Facultatea de Arhitectură şi Construcţii, Oradea **proiect de diplomă notat cu nota 9