MUZEU TEHNIC. RECONVERSIE FABRICA DE CIMENT – BICAZ** *(Arhitext nr 1/2011)

LAURIAN GHINITOIU*












Exista motive personale pentru care am ales aceasta fabrica pentru a o reconverti. Unul dintre motive ar fi faptul ca bunicul meu a participat la construirea fabricii in anii `50, apoi, pana la inchiderea ei, in 1980, a inghitit acel praf zilnic. In 1980 s-a deschis o alta fabrica la 5km mult mai productiva. Tatal meu lucreaza de atunci la automatizarea acestei fabrici. Pe parcursul acestor ani au reusit sa gaseasca tehnologii noi pentru a diminua emisiile de pulberi. Nascut in Bicaz si marcat de aceste structuri, trecand saptamanal timp de 10-15ani prin zona, am considerat ca trebuie tras un semnal de alarma. Astfel, dupa 2 etape de cate 30 ani, dupa 2 generatii cu obiective diferite, fabrica ar putea capata un rol nou, un rol cultural avand ca functiuni principale un muzeu, o parte de cercetare ecologica si un parc verde legat printr-un pietonal de orasul Bicaz, aflat la 1km de sit. Parcul este dedicat locuitorilor orasului, o mare parte din ei fiind stramutati aici, din valea Bistritei inainte de realizarea barajului.
Din studiul asupra zonei, se poate spune ca jud. Neamt s-a dezvoltat mult din punct de vedere turistic, urmand a continua aceasta dezvoltare (ceea ce asigura un flux de vizitatori). Un alt element important este caracterul ecologic al zonei. Dupa ce poluarea a crescut continuu, pana la inchiderea fabricii, a urmat o perioada de 30 de ani in care s-a putut observa o scadere treptata a factorilor poluatori din zona. Astfel, prin aceasta functiune de cercetare se grabeste mai mult acest proces, de tranzitie de la “cenusiu” (pulberile de ciment) spre “green”.








Fabrica si barajul sunt 2 elemente importante si sunt strans legate. Barajul nu ar fi existat daca nu s-ar fi construit fabrica, fabrica nu s-ar fi construit daca nu ar fi fost proiectat lacul de acumulare, implicit barajul. Conceptul este legat de aceste 2 elemente si de parcursul evenimentelor:
-realizarea fabricii
-ridicarea barajului
-inundarea culoarului Bistritei (stramutarea a 220 gospodarii)
Acestea se concretizeaza prin asezarea la baza fabricii a unui strat de apa aflat la cota ±0.00, iar la cota -5.00 un strat verde in exterior si o serie de curti interioare.
Partea de muzeu si de cercetare ocupa marea parte a principalului element existent (hala 382/26/28m). Acestea sunt despartite printr-un element liniar: reprezentand o limita fizica (barajul) si o limita temporala (anul 2010). Prin intermediul cercetarii ecologice se face trecerea de la vechi la nou, de la industrie la ecologie.

*student absolvent, Facultatea de arhitectura «G.M. Cantacuzino» din orasul Iasi
** proiect de diploma, notat cu nota 10 in anul 2010

RESTRUCTURARE URBANA – ZONA «INTRE LACURI»(Arhitext Nr 1/2011)**

MAJÓ ZSUZSA, TÁNCZOS KATALIN, VÁSÁRHELYI MÁRTA ÁGNES*

Problematica propusă în acest proiect era determinarea caracterului unei zone de limită a Clujului şi rezolvarea urbanistică a teritoriului de creştere al oraşului, nedefinită atât din punctul de vedere al fondului construit dar şi din punctul de vedere al mixajului funcţional (clădiri industriale abandonate, cartodromul, lacurile artificiale, terenuri de fotbal, recenta constructie Iulius Mall, clădiri universitare etc). Este o întrebare, care necesită o abordare atât la nivel zonal (posibilul potenţial neexploatat al zonei de agrement, al clădirilor universitare etc.), dar şi la nivelul întregului oraş (descentralizarea oraşului).
Conceptul s-a născut din topografia terenului, respectiv din tendinta unelor zone de a se extinde. Aceste extinderi permit realizarea unor centre la nivel de cartier, într-o formă concentrică în jurul dealului.
Pe poziţia accentuată a dealului este amplasat un centru cultural în jurul căreia, concentric, se dezvoltă zona de agrement, respectiv cel rezidenţial. Ideea este transpusă şi în reţeaua de străzi, direcţiile marcante fiind accentuate de promenade (semicercul în jurul dealului şi promenada spre Someşeni). Clădirile centrului cultural reprezintă un accent urban prin înălţimea şi poziţia lor, ele fiind un capăt de perspectivă atât dinspre zona de agrement dar şi dinspre una din marele artere ale Clujului.


Înşiruirea dotărilor de agrement (lacurile artificiale, şi dotările noi propuse) într-un semicerc în jurul dealului şi faptul că s-a alocat un culoar de spatiu verde spre băile din Someşeni, permite unirea tuturor dotărilor de recreatie.
Limita oraşului este reprezentată de extinderea zonei rezidenţiale (dinspre cartierul Aurel Vlaicu şi cartierul Gheorgheni), care se dezvoltă de-a lungul pârâului Becaş într-o manieră închisă, în care culoarul pârâului devine publică si accesibilă pentru locatari.

*studente an IV,: Universitatea Tehnica, Facultatea de Arhitectura si Urbanism, din Cluj-Napoca
**proiect notat cu nota 9, in 2009

TEATRU DE STUDIO** (Arhitext Nr 1/2011)

VÁSÁRHELYI MÁRTA ÁGNES*

Fiind cel mai puțin dezvoltat sector din Budapesta, cu un nivel de trai scăzut, dar factor de criminalitate ridicată , sectorul al VIII-lea este o zonă exclusă a capitalei. Totuși, acesta este poziționat exact în inima orașului, și este supus unui program special de reintegrare socială și urbană.
Scopul acestui proiect școlar a fost de a face față problemelor speciale cartierului central, cartierul Magdolna, de a înțelege nevoile sociale și de a găsi posibilități de îmbunătățire a calității vietii.

În urma analizelor făcute în echipă, am ales ca o soluție posibilă introducerea unor funcțiuni culturale, considerând că acestea atrag atenția asupra valorilor proprii a comunității locale. Clădirile propuse - un teatru de păpuși cu un loc de joacă pentru copii, un spațiu expozițional/muzeu de artă contemporană, respectiv un teatru alternativ - comunică între ele nu numai prin concept, dar și fizic, creând noi spații urbane.

Proiectul propus de mine dezvoltă ideea unui teatru studio. Este o tentativă de a deschide noi posibilități de manifestări culturale, de a ajuta la găsirea identității comunității de rromi, exclusă din punct de vedere social. Prin funcțiunea de teatru alternativ - punct focalizator al culturii și al creativității, un spațiu în care se produce un joc, o interacțiune umană, dar fără limitele stricte ale unui spectacol obișnuit - se încearcă ștergerea granițelor ferme între lumea segregată a cartierului și „lumea exterioară”.










Volumetric, clădirea în sine are o atitudine modestă către frontul stradal, purtând imaginea arhetipică a casei, pentru a se asimila discret cu stilul clădirilor învecinate, stil sec. al XIX-lea. Devine în schimb mai sculpturala în adâncime, pentru a creea prin formă diferite spații interioare în curtea comună cu imobilul eclectic învecinat, respectiv muzeul de artă contemporană. Pentru a pune în valoare volumul, am ales pentru închidere panouri metalice cutate care urmăresc forma casei, goluri reduse la număr și plasate în direcția acestor table. Prin glisarea unor panouri metalice, de asemenea cutate, dar parțial perforate, este posibilă închiderea suprafețelor vitrate, în felul acesta se accentuează și mai tare volumul monolitic.




Din interior organizarea spațială adoptă o regulă simplă: cea de a împărți spațiul în două zone distincte, zona publică și zona de servire. Acestea se dezvoltă pe câte un ax vertical: zona publică de primire (informare, cafenea, garderobă) are pe nivelul de deasupra sala de spectacole, iar dedesubt sala de repetiții, cu spațiile de primire aferente; zona de servire este plasată pe latura estică a clădirii și cuprinde spațiile pentru depozitare, vestiare, grupurile sanitare, spații technice și ateliere de întreținere.







*studenta la Facultatea de Arhitectura si Urbanism, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
**proiect notat cu nota 10, in anul 2010

CENTRU CULTURAL – CONSTANTA – PIATA OVIUDIU** (Arhitext Nr 1/2011)

SCURTULESCU DRAGOS IONUT*








DIAGNOSTIC:

Zona studiata este foarte valoroasa prin pozitia sa in oras si prin atmosfera pitoreasca a centrului vechi.Aceasta se constituie ca o sedimentare de epoci cultural, sociale si
economice.
La momentul actual are insa un caracter neunitar si dezorganizat, datorita lipsei unor programe de intretinere ce au dus la degradarea cladirilor si lipsa unor legislatii
corespunzatoare ce au permis constructii inestetice, schimbarea caracterului functional, cresterea traficului in zona, lipsa locurilor de parcare, incertitudinea regimul juridic.
Nerezolvarea problemelor legate de dotari, iluminat, circulatie si consolidarea cladirilor va face ca locuirea in zona sa devina imposibila sau in orice caz inadecvata .
Daca nu se vor lua divesre masuri aceste problem se vor agava si Constanta va pierde cea mai importanta resura istorica si turistica iar zona isi va pierde identitatea.

CONCEPT :

S-a dorit ca rezultatul final, un volum care sa pluteasca peste un gol pentru realizarea unui spatiu de peisaj, un spatiu de intalnire, o piata urbana, ce constituie si intrarea in cladire. Toate acestea adauga o noua dimensiune artistica a pietei.Contributia vizuala, face ca opera sa devina o imagine simbolica, reprezentativa, ajutand la chemarea unei identitati si avand ca scop, atragerea vizitatorilor prin unitatea sa.
Acest centru are doua simboluri: NOUL si VECHIUL sau VOCEA si ECOUL, care sugereaza o suma de relatii interdependente.



STUDIU AMPLASAMENT :
Cladirea este definita , in relatie cu alte edificii publice importante din zona.
Destinatia aleasa se potriveste acestui amplasament. Punctele culturale ale zonei studiate, contureaza un centru polarizator de informatii cu privire la zona respectiva.
Constructia devine un pol urban de atractie, pozitionat intr-un cadru natural cu belvedere catre mare.
Astfel in zona studiata legaturile devin pietonale, care se intalnesc intr-o piata,

PIATA OVIDIU.


Fundatia culturala incearca sa difuzeze creatia artistica, contemporana si nu numai, unui public cat mai larg si divers.


PLAN SUBSOL :
Planul de subsol adaposteste vestigii, sapaturi facute inaintea constructiei. Acum subsolul, spatiu amenajat contureaza o expozitie a vestigiilor existente facute cunoscute publicului.

PLAN PARTER :

Planul parter prevede o circulatie pietonala, deschisa care face vizibil legatura dintre mare si statuia lui Ovidiu.
Pietonalul este inconjurat de spatii publice (alimentatie publica) si accesele ce se distribuie in cladire.

Cladirea se citeste ca o suma de concepte clare, valorificarea spatiului public, inglobarea trecutului, includerea artei in viata orasului. Aceste concepte, sunt vizual exprimate prin partile diferite ale cladirii, parterul eliberat, subsolul inglobat cu vestigii, arta si educatia la etaje.
Toate acestea insumand cultura.


CONCLUZIE

Destinatia aleasa, se potriveste acestui amplasament, prin puternicele lui relatii emblematice, astfel se poate implinii un puternic MAGNET URBAN si cladirea propusa sa devina in scurt timp, o destinatie conturabila atat pentru iubitorii de arta cat si pentru orice vizitator. Se doreste o cat mai buna mobilizare a spatiului urban,o mobilizare cat mai integrala si fireasca,care se inscrie in evolutia fireasca a fenomenului urban, militandu-se spre o mobilizare de ordin cultural si educativ a spatiului urban, ceea ce inseamna transformarea intr-un mijloc de culturalizare a societatii.

Cladirea va devenii un pol urban si o legatura buna cu marea.


*student absolvent, Facultatea de Arhitectura, Constanta
**proiect de diploma notat cu nota 9,5 in 2009